CSJ. Decizia nr. 2717/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2717/2003
Dosar nr. 4469/2001
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC S. SA Slatina, în contradictoriu cu Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială, cât şi Casa Judeţeană de Pensii Olt, a solicitat anularea procesului-verbal din 11 noiembrie 1999, emis de pârât prin care a fost obligată la plata sumei de 60.021.000 lei cu titlu de C.A.S. restant şi la 163.533.195 lei majorări de întârziere, în baza Legii nr. 73/1997, susţinând că măsura este nelegală.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 674 din 17 septembrie 2001, a respins ca nefondată acţiunea, reţinând legalitatea actului de control contestat.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamanta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond admiterea acţiunii.
Se arată că s-a aprobat greşit legea, întrucât nici Legea nr. 73/1995 şi nici HG nr. 310/1997 nu condiţionează în nici un fel acordarea dreptului prevăzut de lege ca o măsură de protecţie socială, de modul în care angajatorul îşi onorează obligaţia plăţii diferenţei de C.A.S. după deducerea cotei părţii ce a revenit salariaţilor.
Recursul este nefondat.
Prin procesul-verbal de control din 11 noiembrie 1999 întocmit de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Olt, reclamanta SC S. S.A. Slatina a fost obligată la plata sumei de 60.021.000 lei, cu titlu de C.A.S. restant şi 163.533.195 lei majorări de întârziere.
S-a reţinut că societatea reclamantă a încălcat dispoziţia Legii nr. 73/1997 şi normele de aplicare privitor la compensaţia lunară de care au beneficiat salariaţii societăţii pentru acordarea creşterii preţului pâinii.
În procedura prealabilă administrativă, soluţia obţinută a fost de respingere (a plângerii prin hotărârea nr. 9598 din 3 decembrie 1999 şi a contestaţiei cu adresa 945 din 21 martie 2000), soluţia menţinută şi de prima instanţă.
Se susţine de reclamanta–recurentă că sumele reţinute nu sunt datorate, deoarece au fost reţinute din contribuţia la asigurări sociale datorată şi plătită salariaţilor în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 73/1997 art. 6 şi 7, potrivit acestora deducerea sumei cu titlu compensaţie pentru acoperirea preţului la pâine, operează de drept prin diminuarea obligaţiei totale datorată cu titlu de C.A.S.
Deducerea acestei sume din obligaţia C.A.S. nu este condiţionată de lege, în nici un fel de plata la termen a restului de obligaţie, sancţiunea pentru neplată fiind calculul majorărilor de întârziere.
Conform anexei HG nr. 310/1997, emisă pentru aplicarea Legii 73/1997, sumele în discuţie reprezintă un drept al salariaţilor, acestea deducându-se din creanţa datorată cu titlu de C.A.S.
Justificat, instanţa nu a reţinut apărarea formulată, pentru că art. 7 din Legea nr. 73/1997, stabileşte: cheltuielile care se efectuează pentru plata compensaţiilor băneşti persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), se vor deduce din suma datorată, de către persoanele juridice angajatoare, la bugetul asigurărilor sociale de stat. Pentru a putea beneficia de această prevedere trebuia ca la termenul scadent (data plăţii salariilor) reclamanta – societate să achite sumele datorate către bugetul asigurărilor sociale de stat.
În cauză, recurenta nu a achitat contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat până în momentul decontării acestor sume între Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor, respectiv trimestrul IV 1997, iar prin Legea nr. 109/1998 - Legea bugetului de stat, art. 12 alin. (4) care reglementează decontarea acestor sume, nu s-a prevăzut posibilitatea decontării ulterioare.
Recurenta a arătat că temeiul invocat în Legea nr. 109/1998, nu-şi găseşte aplicarea în cauză, întrucât în speţă sunt în discuţie drepturi salariale plătite în anul 1997, astfel că utilizarea lui ar duce la concluzia că legea retroactivează.
Temeiul reţinut de instanţă se referă la posibilitatea decontării ulterioare dacă ar fi fost prevăzută de legea mai sus arătată şi nu duce la nici o încălcare a principiului retroactivităţii legii.
Soluţia instanţei este temeinică şi legală şi cum în cauză nu există motive de casare şi de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S. S.A. Slatina, prin lichidator judiciar SC B&D S.R.L. Slatina, împotriva sentinţei civile nr. 674 din 17 septembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2716/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2718/2003. Contencios. Anulare ordin M.I. Recurs → |
|---|
