CSJ. Decizia nr. 2761/2003. Contencios. Anulare ordin de trecere în rezerva emis de Directia Generala a Penitenciarelor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.2761
Dosar nr.161/2003
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de GM împotriva sentinţei civile nr.147 din 23 octombrie 2002 a Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal nu s-au prezentat recurentul reclamant GM precum şi intimatul pârât Ministerul Justiţiei, Direcţia Generală a Penitenciarelor.
Procedura completă.
Magistratul-asistent, făcând referatul cauzei, a arătat că părţile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 octombrie 2001, reclamantul GM a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei – Direcţia Generală aPenitenciarelor, solicitând anularea ordinului nr.S/612 din 5 noiembrie 1998 de trecere în rezervă, reintegrarea în postul deţinut anterior, plata drepturilor salariale de la data trecerii în rezervă şi plata de daune morale în sumă de 50.000.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în mod nelegal s-a dispus trecerea sa în rezervă pentru îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu în ziua de 25 septembrie 1998, fapt care a condus la evadarea unui deţinut de la punctul de lucru exterior aparţinând Penitenciarului Botoşani. Reclamantul a susţinut că evadarea deţinutului nu a avut loc în timpul serviciului său de pază şi că nu se face vinovat de săvârşirea abaterii disciplinare pe care s-a întemeiat ordinul de trecere a sa în rezervă.
Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ a pronunţat sentinţa nr.147 din 23 octombrie 2002 prin care a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că trecerea în rezervă a reclamantului s-a dispus în conformitate cu prevederile art.85 lit.j din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare pentru săvârşirea unei abateri grave şi anume, părăsirea postului de pază încredinţat în ziua de 25 septembrie 1998 fără aprobarea şefului punctului de lucru, dând astfel posibilitatea unui deţinut să evadeze.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii şi admiterea acţiunii de anulare a ordinului de trecere în rezervă.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a examinat probele administrate în cauză şi care dovedeau nevinovăţia sa, solicitând să fie audiat ca martor şeful punctului de lucru de la Ferma 6 Popeni.
Cu petiţia depusă la 10 septembrie 2003, recurentul a completat motivele de recurs, invocând nelegalitatea procedurii cu ocazia judecării sale în consiliul de judecată din cadrul Direcţiei Generale a Penitenciarelor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prinordinul nr.S/612 din 15noiembrie 1998 emis de Direcţia Generală a Penitenciarelor, recurentul, în calitate de plutonier major, şef escortă II la Penitenciarul Botoşani a fost trecut în rezervă deoarece, în ziua de 25 septembrie 1998, ca subofiţer în postul de pază al unui punct de lucru exterior a părăsit postul fără aprobare şi fără a fi înlocuit, fapt care a condus la evadarea unui deţinut.
Legalitatea acestui ordin a fost corect constatată de instanţa de fond şi hotărârea pronunţată se întemeiază pe întregul material probator administrat în cauză.
Astfel, din lucrările întocmite de Consiliul de judecată de pe lângă Direcţia Generală a Penitenciarelor rezultă atât săvârşirea de către recurent a unei abateri grave la data de 25 septembrie 1998, cât şi sancţionarea sa în anii anteriori pentru părăsirea postului din dispozitivul de pază, neexecutarea reglementată a serviciului de supraveghere a deţinuţilor încredinţaţi, nerespectarea consemnului postului şi neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu cu privire la percheziţionarea deţinuţilor şi îmbarcarea lor în mijlocul de transport.
Cu ocazia audierii sale la consiliul de judecată, recurentulşi-a recunoscut vinovăţia în săvârşirea abaterii disciplinare, nu a solicitat să fie administratealte probe şi nu a contestat, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârea adoptată de acest consiliu cu privire la trecerea sa în rezervă, dispusă ulterior prin ordinul atacat în cauză.
În atare situaţie, se constată că este nefondată critica din recurs privind aprecierea eronată a probelor de către instanţa de fond, iar cererea recurentului de audiere a martorului AV este inadmisibilă faţăde dispoziţiile art.305 Cod procedură civilă, care prevăd că în instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor.
Motivele invocate de recurent prin petiţia depusă în recurs la 10 septembrie 2003 nu pot fi examinate, deoarece nu constituie motive de ordine publică şi deci pentru depunerea lor, trebuia respectat termenul prevăzut de art.301 şi art.303 Cod procedură civilă pentru motivarea cererii de recurs.
În consecinţă, nefiind motive de casare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de GM împotriva sentinţei civile nr.147 din 23 octombrie 2002 a Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2760/2003. Contencios. Anulare partiala a... | CSJ. Decizia nr. 2764/2003. Contencios. Anularea masurii de... → |
|---|
