CSJ. Decizia nr. 2770/2003. Contencios

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 2770

Dosar nr. 1518/200.

Şedinţa publică din 24 septembrie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 17 ianuarie 2003 reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, anularea, pe calea contenciosului administrativ, a HG nr. 1188/2001 pentru aprobarea normelor metodologice privind recalcularea pensiilor de stat militare pe motiv de nelegalitate a art. 3 şi art. 8 din hotărâre, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 138/1999, precum şi cu cele ale Legii nr. 80/1995, de natură a diminua nejustificat pensia ce i se cuvine. Totodată, reclamantul a solicitat punerea în acord a acestor texte cu textele corespunzătoare ale celor două legi precum şi implicit obligarea autorităţilor de resort la recalcularea corectă a pensiei sale.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 150 din 12 februarie 2003 a admis excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii conform art. 1 coroborat cu art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, invocată de Guvernul României şi a respins ca tardiv introdusă acţiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.N.I., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Printr-un prim motiv de recurs formulat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta susţine că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990 în raport cu faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a atacat în principal Decizia nr. 98067 din 25 iunie 2002 prin care s-a diminuat cuantumul pensiei cuvenite, iar în opinia sa termenul de un an prevăzut de Legea nr. 29/1990 trebuie calculat de la data la care i-a fost adusă la cunoştinţă această decizie, iar nu data publicării HG nr. 1188/2001.

Printr-un alt motiv de recurs P.I. susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra înscrisurilor depuse la dosar (Decizia de diminuare a cuantumului pensiei şi adresele înaintate autorităţilor ierarhic superioare celei emitente), deşi acestea constituie dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.).

Totodată, printr-un ultim motiv de recurs, recurentul-reclamant arată că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) în sensul că a reţinut că s-a solicitat anularea HG nr. 1188/2001 iar nu constatarea nelegalităţii acesteia, şi nu a avut în vedere şi celelalte cereri ale sale.

Examinând sentinţa atacată în raport cu toate criticile formulate, cu toate probele administrate în cauză precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 107 din Constituţie, cele ale Legii nr. 24/2000, precum şi ale art. 22 din HG nr. 555/2001, hotărârile Guvernului României se publică în Monitorul Oficial al României [cu excepţiile prevăzute de alin. (4) teza ultimă al art. 107 din Constituţie], data publicării acestor acte fiind data de referinţă a aducerii lor la cunoştinţă.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, cel ce se consideră vătămat într-un drept al său printr-un act administrativ poate solicita anularea acestuia în termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) – (4) al acestui articol, dar, în toate cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ atacat, termenul de un an fiind un termen de decădere.

În cauză, se constată că reclamantul a solicitat textual, în principal „constatarea nelegalităţii şi dispunerea anulării HG nr. 1188/2001", cerând doar „implicit obligarea organelor de resort la recalcularea corectă a pensiei sale".

Prin urmare, nu se poate reţine că instanţa de fond a stabilit greşit obiectul cererii sale.

HG nr. 1188/2001 a fost publicată în M. Of., nr. 782 din 7 decembrie 2001, dată ce se consideră data de referinţă pentru calculul termenelor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Încercarea recurentului-reclamant de a modifica în recurs acţiunea sa directă împotriva HG nr. 1188/2001 într-o simplă excepţie de ilegalitate nu poate fi juridic acceptată, în raport cu întregul conţinut al acţiunii sale formulată abia la 17 ianuarie 2003, cu depăşirea termenelor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

De altfel, chiar şi în situaţia în care s-ar accepta teza recurentului-reclamant potrivit căreia a solicitat în principal anularea deciziei de pensie nr. 98067 emisă la 25 iunie 2002 se constată că acţiunea sa ar fi fost tot inadmisibilă, în cauză nefăcându-se dovada că a fost contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la Comisia de contestaţii pensii a Ministerului de Interne, anterior sesizării instanţei şi în termenul prevăzut de lege.

Prin urmare, în raport cu obiectul cert al acţiunii, cu data publicării actului atacat, precum şi cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, se constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, lipsa referirii la celelalte înscrisuri depuse la dosar nefiind de natură a schimba soluţia pronunţată.

În consecinţă, se va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 29/1990 coroborate cu cele ale art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de P.N.I. împotriva sentinţei civile nr. 50 din 12 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 24 septembrie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 2770/2003. Contencios