CSJ. Decizia nr. 279/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 279/2003
Dosar nr. 1948/2002
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S.M.R. SA Balş a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, solicitând pe calea acţiunii în contencios administrativ, anularea deciziei nr. 1866 din 21 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor.
În motivarea cererii a arătat că prin procesul-verbal nr. 2688 din 31 august 2001, a Direcţiei de Control Financiar Fiscal din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Olt, s-a reţinut în sarcina sa, obligaţia de a achita majorări de întârziere, în sumă de 1.172.211.732 lei, pentru nevirarea în termenul legal, a contribuţiei la Fondul pentru susţinerea învăţământului de stat şi de 3.345.262.035 lei, pentru virarea cu întârziere a contribuţiei la Fondul pentru protecţia şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.
A mai arătat că a formulat contestaţie pentru suma totală de 2.860.112.937 lei, compusă din 512.316.660 lei, majorări de întârziere aferente Fondului special pentru susţinerea învăţământului de stat şi 2.347.796.277 lei, majorări de întârziere aferente Fondului special pentru protecţia şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, contestaţie respinsă prin Decizia nr. 1866 din 21 noiembrie 2001, a Ministerului Finanţelor Publice – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.
A susţinut că în raport cu dispoziţiile legale aplicabile în speţă, respectiv art. IX.alin. (3) din OUG nr. 32/2001 şi Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 32/2001, nu datorează majorările respective, astfel că atât actul primar de control, cât şi Decizia ministerului, sunt nelegale.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 143 din 10 mai 2002, a admis acţiunea, a anulat procesul-verbal nr. 2688/2001 şi Decizia nr. 1866/2001, cu consecinţa exonerării reclamantei de plata sumelor de 512.316.660 lei şi 2.347.796.277 lei, majorări de întârziere aferente Fondurilor speciale pentru învăţământ şi, respectiv, pentru persoanele cu handicap.
Pentru a hotărî astfel, instanţa, invocând concluziile expertului, constată că suma de 2.860.112.937 lei a fost achitată şi înregistrată în evidenţa contabilă a reclamantei, astfel că aceasta nu ar avea datorii la bugetul de stat.
Împotriva acestei hotărâri, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că sentinţa nu este motivată în fapt şi în drept, iar pe fondul pricinii, că instanţa a făcut o greşită apreciere a situaţiei de fapt şi de drept.
Recursul este întemeiat, în sensul şi pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Nemotivarea hotărârii atrage nulitatea, întrucât face imposibilă exercitarea controlului judecătoresc de către instanţa superioară, învestită cu soluţionarea recursului.
Examinând considerentele sentinţei recurate, se constată că instanţa de fond nu a argumentat soluţia de admitere a acţiunii. Formularea unei fraze generice prin care instanţa apreciază că suma datorată a fost achitată şi înregistrată în evidenţa contabilă a reclamantei şi că aceasta „nu ar avea datorii la bugetul de stat", nu are semnificaţia unei motivări.
Probele administrate nu au fost verificate, coroborate şi nu s-a făcut analiza lor, instanţa preluând concluziile din raportul de expertiză contabilă juridică şi pronunţându-se în exclusivitate pe baza lor.
În consecinţă, pentru cele ce preced, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare, instanţei de fond.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de trimitere va examina, sub forma unor apărări de fond, toate susţinerile din cererea de recurs, a căror analiză în această fază procesuală devine inutilă faţă de rezolvarea dată recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 143 din 10 mai 2002, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2789/2003. Contencios. Conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 2795/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.... → |
|---|
