CSJ. Decizia nr. 2944/2003. Contencios. Anulare partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2944/2003
Dosar nr. 1719/2002
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 1696/2002, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei de către Judecătoria Găeşti, prin sentinţa civilă nr. 39 din 21 ianuarie 2002, reclamanta Primăria oraşului Găeşti a chemat în judecată pârâţii SC A. SA Găeşti şi Ministerul Industriilor şi Resurselor, solicitând anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03 nr. 0760, eliberat la data de 12 ianuarie 1994, în limita suprafeţei de 3.628,58 mp, care face parte din domeniul public al oraşului Găeşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că SC A. SA Găeşti a obţinut în anul 1994 certificatul de atestare a dreptului de proprietate mai sus arătat, în care s-a inclus şi suprafaţa de 3.628,58 mp, care face parte din domeniul public al statului şi, în mod greşit, terenul respectiv a fost inclus în patrimoniul pârâtei, nefiind necesar desfăşurării activităţii acesteia.
Prin sentinţa nr. 50 din 22 aprilie 2002, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de Primăria oraşului Găeşti, reţinând că la data reorganizării SC A. SA Găeşti ca societate pe acţiuni, terenul în discuţie se afla în administrarea acesteia, fiind ulterior inclus în patrimoniul societăţii şi în consecinţă, certificatul atacat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor HG nr. 834/1991.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs Primăria oraşului Găeşti, care a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că terenul în litigiu a intrat în patrimoniul SC A. SA Găeşti prin efectul Legii nr. 15/1990, întrucât terenul pe care se află amplasat C.A. a fost inclus în patrimoniul societăţii, cu toate că nu era necesar desfăşurării activităţii acesteia.
Recursul este nefondat.
Se reţine că suprafaţa de 3628,58 mp, aflată în litigiu, compusă din 1.201,18 mp, aferenţi C.A. şi 2.427,40 mp, aferenţi terenului de handbal, se aflau la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 în administrarea fostei Întreprinderi de Frigidere Găeşti, ca urmare a atribuirii de către fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular Judeţean Dâmboviţa, prin Decizia nr. 93 din 25 mai 1977.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 15/1990, bunurile aflate în administrarea Întreprinderii de Frigidere Găeşti au intrat prin efectul legii în proprietatea SC A. SA, succesoarea de drept a fostei Întreprinderi de Frigidere Găeşti, prin transformarea din unitate economică de stat în societate comercială pe acţiuni cu capital integral de state, potrivit HG nr. 1104/1990.
Cele două terenuri amintite mai sus au fost date în administrare şi au fost cuprinse în capitalul social al societăţii intimate după intrarea în vigoare a Legii nr. 15/1990 şi a HG nr. 945/1990 în mod întemeiat, întrucât nu au fost dobândite cu alt titlu, respectiv nu au fost închiriate sau concesionate – art. 20 din Legea nr. 15/1990. Proprietatea publică nu putea fi deţinută de o unitate economică de stat decât numai ca urmare a închirierii sau concesionării.
În privinţa terenului de handbal, se reţine că acesta are destinaţie sportivă şi a fost atribuit SC A. SA, în scopul de a fi utilizat de către salariaţii acestei întreprinderi şi, deci, nu era destinat unor activităţi din domeniul public. Cealaltă suprafaţă în discuţie era aferentă unui imobil proprietate a SC A. SA, cu destinaţia de club pentru activităţile cultural-educative şi artistice ale societăţii, deci nici acesta nu avea destinaţie publică.
În ceea ce priveşte Legea nr. 213, invocată de recurentă, aceasta a intrat în vigoare în anul 1998.
Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", iar C. civ. în art. 1 prevede că: „legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă".
În consecinţă, certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost legal emis în favoarea SC A. SA Găeşti de către Ministerul Industriilor şi Resurselor, în calitate de minister de resort, în temeiul HG nr. 834/1991, sentinţa instanţei de fond fiind, deci, legală şi temeinică.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Primăria oraşului Găeşti, judeţul Dâmboviţa, împotriva sentinţei civile nr. 50 din 22 aprilie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2943/2003. Contencios. Anulare ordin Ministerul... | CSJ. Decizia nr. 2945/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
