CSJ. Decizia nr. 3056/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3056/2003
Dosar nr. 3273/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 februarie 2002, dosar nr. 226/2002, reclamanta SC C. SA Deva a chemat în judecată Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.), solicitând anularea deciziei nr. 1243 din 27 decembrie 2001 a Preşedintelui A.N.R.E., privind aprobarea preţului pentru activitatea de producere şi serviciul de transport al energiei termice de către SC E. SA Deva şi obligarea pârâtei la stabilirea unui preţ real, ţinând cont de preţul real de producţie şi cu respectarea prevederilor legale referitoare, având viza autorităţilor administraţiei publice locale.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia atacată s-a aprobat preţul de 155.249,83 lei/Gj (650.000 lei/Gcal), exclusiv T.V.A., pentru producerea şi transportul energiei termice sub formă de apă fierbinte livrată de SC E. SA. Deva, către reclamantă, fapt ce duce la o creştere a tarifului de producător şi că Decizia respectivă a fost emisă fără avizele de aprobare asupra ajustărilor de preţ propuse de operator, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 326/2001.
Totodată, societatea reclamantă a susţinut şi că preţul aprobat prin Decizia atacată este nejustificat de mare, neavând o fundamentare tehnico-economică care să ducă la o astfel de creştere de tarif.
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 februarie 2002, dosar nr. 231/2002, reclamantul Consiliul Local al municipiului Deva a chemat în judecată tot A.N.R.E - ul, solicitând anularea aceleiaşi decizii şi pentru motive identice în conţinut şi formă cu cele ale SC C. SA Deva.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin încheierea din 7 martie 2002, constatând îndeplinite prevederile art. 164 C. proc. civ., a admis cererea de conexare formulată de pârâtă şi a dispus conexarea dosarului nr. 231/2002 cu dosarul nr. 226/2002, iar prin sentinţa civilă nr. 984 din 24 octombrie 2002 a respins ca neîntemeiate acţiunile conexe, astfel cum au fost formulate şi precizate de reclamanţi.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 326/2001, pe de o parte datorită lipsei normelor de aplicare, iar pe de altă parte, datorită faptului că dreptul autorităţilor publice locale de a se pronunţa asupra preţului nu echivalează cu acela de a aproba preţul, A.N.R.E. având competenţă decizională exclusivă cu privire la stabilirea lui în sectorul energiei termice şi electrice. S-a mai reţinut că reclamantele nu au probat în concret care este dreptul recunoscut de lege vătămat prin Decizia atacată, iar concluzia raportului de expertiză nu se poate reţine, întrucât aceasta conţine considerente teoretice şi aprecieri privind preţul, care nu ţin de legalitatea deciziei contestate, ci de aplicarea practică pe consumatori a preţului fixat.
Referitor la capătul doi al acţiunilor, privind obligarea pârâtei de a stabili un preţ real, s-a reţinut că aceasta are caracter subsidiar primului capăt de cerere, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, întrucât pe capătul principal al acţiunii nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, Decizia atacată fiind legală.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, atât Consiliul Local al municipiului Deva, cât şi SC C. SA Deva, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant Consiliul Local al municipiului Deva a susţinut că instanţa de fond a reţinut greşit că nu a fost probat în concret dreptul recunoscut de lege, vătămat prin Decizia nr. 1243/2001, întrucât nu a coroborat dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 215/2001 şi cele ale Legii nr. 326/2001 Cap. II, sect. 1 art. 12 lit. i). Cel de-al doilea motiv de recurs se referă la aplicarea greşită a legii, în sensul că în opinia recurentului-reclamant, instanţa de fond nu a aplicat corect dispoziţiile art. 2 lit. d), art. 13 alin. (1) lit. c) şi art. 26 alin. din Legea nr. 326/2001, deşi legea a intrat în vigoare la 5 august 2001.
Printr-un ultim motiv de recurs s-a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate în cauză şi asupra unui mijloc de apărare, respectiv asupra expertizei efectuate în cauză şi nici asupra faptului că SC E. SA Deva produce energie termică în proces de cogenerare.
În drept, Consiliul Local al municipiului Deva a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta SC C. SA Deva a susţinut la rândul său: că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a Legii nr. 326/2001; că aceasta se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, respectiv a raportului de expertiză care, în opinia sa, a stabilit că Decizia atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale, precum şi că pe fond nu s-au avut în vedere consecinţele nedepunerii avizului prevăzut de art. 13 din Legea nr. 326/2001, la data cererii de ajustare a preţului şi nici faptul că preţul aprobat prin Decizia nr. 1243/2001 este nejustificat de mare, neavând fundamentare tehnico-economică.
În drept, recurenta–reclamantă a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi cele ale art. 3041 C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză şi toate dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pe de o parte, se constată că este adevărat că Legea nr. 326/2001, a serviciilor publice de gospodărire comunală a fost publicată în Monitorul Oficial şi că în conformitate cu dispoziţiile art. 26 ale legii, aceasta intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial, dar cu excepţiile prevăzute în teza ultimă a acestui articol, respectiv art. 2 alin. (3), art. 9 alin. (2) şi a art. 23 alin. (6) care intră în vigoare de la data publicării.
Totodată, conform art. 27 din lege, reglementările legale, necesare în vederea aplicării prevederilor prezentei legi, se vor elabora în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, caracterul necesar al acestora fiind, deci, stabilit chiar de Legea nr. 326/2001.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 326/2001, serviciile publice de gospodărire comunală reprezintă ansamblul activităţilor şi acţiunilor de utilitate şi de interes local, desfăşurate sub autoritatea administraţiei publice locale, având drept scop furnizarea de servicii de utilitate publică prin care se asigură, printre altele şi alimentarea cu energie termică produsă centralizat - art. 2 alin. (1) lit. d), iar conform art. 2 alin. (83), domeniile menţionate la alin. (1), deci şi cele de la art. 2 lit. d) vor fi detaliate prin legi speciale sau prin hotărâri ale guvernului, după caz.
Ulterior, prin OUG nr. 9/2002 (M. Of. nr. 120/14.02.2002), aprobată prin Legea nr. 371/2002, au şi fost detaliate şi chiar modificate, dispoziţii ale art. 2 din Legea nr. 326/2001, iar la art. 2 lit. d) s-a prevăzut că de la „alimentarea cu energie termică produsă centralizat", se exceptează „activităţile de producere a energiei termice în cogenerare", deci exact situaţia în care se află recurenta-reclamantă.
În plus, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 326/2001 se înfiinţează Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală care funcţionează în condiţiile de monopol natural, iar la alin. (4) lit. d) şi e) al aceluiaşi articol se statuează că această autoritate are printre atribuţiile sale principale, stabilirea mecanismului de ajustare a tarifelor, în condiţiile respectării contractelor de delegare a gestiunii, precum şi efectuarea de ajustări de tarife la cererea uneia dintre părţile contractante, în condiţiile legii.
Potrivit art. 23 alin. (6) din lege, text ce a intrat în vigoare la data publicării acesteia, modul de organizare şi funcţionare a acestei autorităţi se va stabili prin hotărâre a guvernului.
Pe de altă parte, se constată că într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 326/2001, printre drepturile autorităţilor administraţiei publice locale faţă de operatorii de servicii publice de gospodărire comunală, este şi acela de a se pronunţa asupra ajustărilor de preţ propuse de operator - lit. c).
În cauză, se pune, însă, problema dacă la data emiterii deciziei nr. 1243/2001 privind aprobarea preţului pentru activitatea de producere şi transport a energiei termice, erau sau nu aplicabile dispoziţiile legale invocate de recurentele-reclamante.
Astfel, avându-se în vedere succesiunea în timp a dispoziţiilor legale mai sus arătate, precum şi cele ale Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, se constată că instanţa de fond a apreciat corect că la data emiterii deciziei atacate au fost respectate dispoziţiile legale aplicabile, la acea dată nefiind în vigoare nici reglementările necesare de punere în aplicare a legii (prevederile art. 27 din Legea nr. 326/2001) şi nici reglementările prevăzute de art. 2 alin. (3) şi art. 23 din lege.
În plus, se constată că Decizia atacată nu se referă la tariful pentru serviciile de distribuţie şi furnizare a energiei termice, ci la aprobarea preţului pentru activitatea de producere şi serviciul de transport al energiei termice, acestea constituind elemente distincte ale industriei de reţea, motiv pentru care, de altfel, au şi fost emise două decizii distincte – pentru producere şi transport s-a emis Decizia atacată, iar pentru distribuţie şi furnizare, altă decizie (Decizia nr. 140 din 14 februarie 2002) neatacată, însă, de recurentele-reclamante, deşi aceasta din urmă priveşte furnizarea energiei termice şi prin ea se recunoaşte, în costuri şi preţul aprobat pentru producător. Mai mult, Consiliul Local recurent nu numai că nu a atacat Decizia nr. 140/2002, dar a şi avizat ajustarea de preţ propusă pentru SC C. SA Deva.
De altfel, chiar potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (3) lit. i) din Legea nr. 326/2001 autorităţile administraţiei publice locale pot adopta şi hotărâri în legătură cu stabilirea taxelor şi avizarea tarifelor pentru servicii de gospodărie comunală, dar numai cu respectarea reglementărilor în vigoare şi când se coroborează cu cele ale art. 9 din Legea nr. 215/2001, în sensul susţinut de recurentele–reclamante. Referitor la motivul de recurs, în legătură cu raportul de expertiză, se constată că acesta nu este fondat, instanţa de fond apreciindu-l în contextul celorlalte probe administrate în cauză şi pronunţându-se explicit cu privire la motivele înlăturării concluziilor formulate de expert.
În ceea ce priveşte motivele de recurs referitoare la cuantumul preţului stabilit, prin Decizia atacată se constată că nici acestea nu sunt fondate în raport atât cu toate considerentele mai sus expuse, cât şi cu dispoziţiile OUG nr. 162/1999, ale OUG nr. 115/2001, ale Ordinului Preşedintelui A.N.R.E. nr. 27/2001, privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor, necesare în vederea furnizării energiei termice către populaţie.
Totodată, se constată că astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, aspectele legate de gestionarea bugetului local invocate de recurenţi nu sunt argumente, de natură a conferi sau nu legalitate deciziei atacate.
Prin urmare, constatându-se că motivele de recurs formulate în cauză nu sunt fondate, iar sentinţa atacată este legală şi temeinică, se vor respinge ambele recursuri declarate în cauză, în baza dispoziţiilor art. 312 teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 14 şi 18 din Legea nr. 29/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanţii Consiliul Local al municipiului Deva şi SC C. SA Deva, împotriva sentinţei civile nr. 984 din 24 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3055/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3057/2003. Contencios. Anulare decizie Consiliu... → |
|---|
