CSJ. Decizia nr. 3058/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3058/2003
Dosar nr. 162/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, reclamanta S.E. a solicitat ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Timiş, să dispună anularea deciziei nr. 13/2002 emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia contestată, în mod greşit drepturile băneşti cuvenite i-au fost acordate de la 1 august 2002 şi nu de la 1 decembrie 2001.
Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 354/2002, a admis acţiunea şi a dispus anularea deciziei nr. 13 din 17 octombrie 2002, în sensul că a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă decizie cu acordarea drepturilor cuvenite, începând cu 1 decembrie 2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că în mod greşit s-a stabilit de către instanţă ca dată de acordare a drepturilor băneşti cuvenite intimatei, data de 1 decembrie 2001, fiind invocate prevederile art. 5 din HG nr. 127/2002.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Intimatei-reclamante i s-a recunoscut, iniţial, calitatea de beneficiar al dreptului prevăzut de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, prin Decizia nr. 13 din 7 iunie 2002 emisă de recurentă, reţinându-se strămutarea acesteia în perioada 13 martie 1944 – 6 martie 1945, drepturile băneşti fiindu-i acordate cu începere de la 1 decembrie 2001.
Ulterior, această decizie a fost revizuită de recurenta-pârâtă, în sensul că intimatei i s-a mai recunoscut ca perioadă strămutată, şi intervalul 1940 – 1941, în sensul dispoziţiilor HG nr. 27/2002, care lămurea înţelesul noţiunii de persoană strămutată.
În acest sens, a fost emisă Decizia nr. 13 din 17 octombrie 2002, prin care însă, drepturile băneşti cuvenite intimatei-reclamante au fost acordate de la 1 august 2002.
Procedând în acest fel, recurenta-pârâtă a interpretat greşit dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 189/2000, deoarece acest text de lege prevede că beneficiul drepturilor se acordă de la data de 1 a lunii următoare celei în care s-a depus cererea.
Or, cererea s-a depus iniţial atunci când a fost emisă prima decizie, prin cea de-a doua decizie recunoscându-i-se şi o altă perioadă ca fiind de strămutare, ca urmare a apariţiei Normelor pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Astfel spus, HG nr. 127/2002 nu a modificat Legea nr. 189/2000 ci doar a lămurit înţelesul noţiunii de persoană strămutată, asimilându-se acesteia şi persoanele care au fost obligate să se mute sau să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice (art. 2 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2000).
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a reţinut că intimatei trebuiau să i se acorde drepturile de la 1 decembrie 2001 şi nu de la 1 august 2002, aşa cum s-a stabilit prin Decizia contestată.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 354 din 5 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3057/2003. Contencios. Anulare decizie Consiliu... | CSJ. Decizia nr. 3059/2003. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
