CSJ. Decizia nr. 3055/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3055/2003
Dosar nr. 3130/2002
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3227/2002, reclamanta S.Z., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, a solicitat anularea deciziei nr. R/16.750 din 22 mai 2002 şi să se constate că este beneficiara dispoziţiilor Decretului-lege nr. 118/1990, modificat şi completat prin OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, de dictatura instaurată începând cu 6 septembrie 1940 şi a celor deportate în străinătate din motive etnice.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada august 1942 - august 1944 a fost deportată în Transnistria – U.R.S.S. unde împreună cu alţi membri ai comunităţii romilor, au fost supuşi la muncă forţată şi au suferit datorită foamei, frigului şi mizeriei.
Prin sentinţa nr. 130 din 19 octombrie 2002 s-a admis acţiunea, s-a anulat Decizia nr. R/16.750 din 22 mai 2002 a Casei de Pensii Judeţene Suceava, s-a constatat că reclamanta beneficiază de dispoziţiile Decretului-lege nr. 118/1990, modificat şi completat prin OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare pe perioada august 1942 – 23 august 1944.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Reclamanta a făcut dovada cu înscrisuri şi declaraţiile martorilor S.L. şi S.V., cărora li s-au recunoscut drepturile, că în perioada solicitată a fost deportată în Transnistria, unde a fost supusă unor condiţii inumane.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Suceava, criticând-o astfel:
Comisia Judeţeană de Pensii Suceava, în mod legal a respins cererea pentru acordarea drepturilor intimatei, conform Decretului-lege nr. 118/1990, modificat prin OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât nu a depus înscrisuri oficiale din care să rezulte perioada de persecuţie etnică.
Martorele audiate la data deportării aveau sub 7 ani, deci nu aveau discernământ.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Într-adevăr, intimata S.N. nu a depus nici un înscris oficial privind deportarea în Transnistria, ca şi perioada cât a durat.
Martorele audiate la data deportării erau sub 7 ani, lipsite de discernământ, declaraţiile lor neputând constitui unicul temei al acordării drepturilor solicitate.
Aşa fiind, se va admite recursul, se va casa sentinţa civilă nr. 130 din 9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi, în fond, se va respinge acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei civile nr. 130 din 9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea reclamantei S.N.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3052/2003. Contencios. Anulare act... | CSJ. Decizia nr. 3056/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
