CSJ. Decizia nr. 3188/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3188/2003
Dosar nr. 932/2002
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.E. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 1947 din 30 noiembrie 2001 emisă de pârât, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de aceasta, cu privire la taxa judiciară de timbru, în sumă de 2.763.080 lei, dispusă de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, în dosarul nr. R/652/2001.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu datorează taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit, întrucât în dosarul civil nr. R/652/2001 are calitatea de pârâtă care a formulat o cerere, prin care se opune anulării contractului de vânzare-cumpărare a unui imobil, având drept consecinţă reîntoarcerea bunului vândut fostului său soţ, la masa partajabilă, cerere pe care o consideră neevaluabilă în bani şi ca urmare, netaxabilă la valoare.
Mai susţine reclamanta că Decizia Ministerului de Finanţe, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva modului de calcul al taxei judiciare de timbru, este nelegală, făcând trimitere la texte de lege inaplicabile cererii sale.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 11/F/C din 4 februarie 2002, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că obiectul recursului declarat de C.E. împotriva sentinţei pronunţată în dosarul nr. 722/2000 al Tribunalului Vâlcea, îl constituie un drept patrimonial, evaluabil în bani, respectiv scoaterea de la masa partajabilă a unui imobil compus din casă cu 6 camere şi beci, bun pe care reclamanta susţine că nu trebuia împărţit între toţi moştenitorii, numai fostul său soţ având drept de proprietate asupra imobilului respectiv.
Întrucât bunul care face obiectul cererii recurentei pârâte, este evaluabil în bani şi taxabil la valoare, în mod legal, intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice a respins contestaţia la timbraj.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta C.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, recurenta critică soluţia instanţei de fond sub aspectul calificării juridice, eronate, a cererii sale, susţinând prin motive scrise că în dosarul nr. R/652/2001 al Curţii de Apel Piteşti, are calitatea de pârâtă numai cu privire la capătul de cerere referitor la nulitatea actului de vânzare-cumpărare, împotriva căreia a formulat întâmpinare, prin care s-a opus la constatarea nulităţii actului, prin care se tinde a se aduce bunul la masa partajabilă.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta C.E., prin încheierea de şedinţă din data de 15 februarie 2001, pronunţată în dosarul nr. R/652/2001 al Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, a fost obligată să completeze taxa judiciară de timbru cu 2.763.080 lei.
Prin Decizia civilă nr. 2420 din 24 octombrie 2000, pronunţată în dosarul nr. 722/2000, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a introdus în masa partajabilă şi o casă cu 6 camere, pe care autorul defunct o vânduse fiului său, R.I. (fostul soţ al reclamantei).
Împotriva acestei decizii, pe lângă alte părţi, a declarat recurs şi C.. susţinând că în mod greşit, instanţa a dispus ca imobilul respectiv să fie partajabil între toţi moştenitorii, fiind bun comun al ei şi al fostului ei soţ. În final, a solicitat scoaterea acestui imobil din masa partajabilă, opunându-se anulării contractului de vânzare-cumpărare.
Cererea formulată de recurenta-reclamantă în dosarul nr. R/652/2001 al Curţii de Apel Piteşti, a fost corect calificată juridic de către instanţă, ca având caracter patrimonial, evaluabil în bani, vizând scoaterea din masa succesorală a unui bun în valoare de 84.686.000 lei, taxa judiciară de timbru datorându-se de către titularul cererii la valoarea contestată.
În atare situaţie, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) teza I din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora „cererile pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani".
În raport cu cele ce preced, recursul se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.E. împotriva sentinţei civile nr. 11/F/C din 4 februarie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3187/2003. Contencios. Anulare acte... | CSJ. Decizia nr. 3189/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
