CSJ. Decizia nr. 3185/2003. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3185/2003
Dosar nr. 3753/2001
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 decembrie 2000, reclamanta SC P. SRL Târgu Jiu a chemat în judecată pârâţii Consiliul Judeţean Gorj şi SC S. SA Târgu Jiu, solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria GJ nr. 0005 emis pentru suprafaţa de 2989,65 mp teren, de primul pârât pentru cel de-al doilea, pe motiv că prin acest act i se încalcă dreptul său de proprietate asupra terenului obţinut prin contractul de vânzare-cumpărare, vânzătoare fiind D.R.E.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 575 din 16 iulie 2001, a respins acţiunea reclamantei, reţinând, pe de o parte, că autoritatea emitentă nu avea obligaţia de a-i comunica reclamantei actul administrativ în litigiu, iar, pe de altă parte, că, deşi, atât conţinutul, cât şi efectele actului au fost cunoscute în mod nemijlocit de reclamantă, nu numai ca urmare a executării acestuia, executare care nu a fost contestată, dar şi ca urmare a introducerii unei alte acţiuni de anulare a aceluiaşi certificat, totuşi aceasta nu a făcut dovada că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, procedură specială atât cu privire la termene, cât şi la conţinut.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul SC P. SRL Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printr-un prim motiv de recurs se susţine, pe de o parte, că, în mod greşit, instanţa de fond a interpretat termenul prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990 ca un termen de decădere, iar, pe de altă parte, că şi în lipsa acestei proceduri prealabile instanţa trebuia să soluţioneze cauza pe fond sau, cel mult să suspende judecarea pricinii şi să trimită dosarul spre soluţionare Consiliului Judeţean Gorj, dacă considera util cauzei acest procedeu.
Totodată, recurenta-reclamantă susţine că prin Decizia nr. 105/1993 Consiliul Judeţean Gorj a anulat actul atacat, astfel cum rezultă din adresa nr. 1/6166 din 10 ianuarie 2000, motiv pentru care acesta nu mai putea adopta o altă hotărâre.
În plus, recurenta-reclamantă susţine că prin cererea formulată la data de 15 noiembrie 2000 căreia i s-a răspuns cu adresa nr. 5670 din 21 noiembrie 2000, s-a conformat dispoziţiilor art. 5 alin. ultim al Legii nr. 29/1990, cu atât mai mult cu cât actul nu a fost transcris în cartea funciară spre a-i deveni opozabil, iar faptul că vânzătoarea terenului D:R.E. a solicitat şi ea anularea actului în dosarul nr. 1390/1999 al Curţii de Apel Craiova, nu este de natură a decade societatea comercială din dreptul de a ataca acelaşi act în baza Legii nr. 29/1990.
Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă a reiterat motivele arătate în acţiune, în sensul că a devenit proprietara terenului printr-un act civil, în timp ce societatea comercială pârâtă a obţinut certificatul de atestare în mod nelegal, nefiind aplicabile dispoziţiile HG nr. 834/1991 şi nici cele ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.
Totodată, arată recurenta cum statul nu a avut un titlu valabil asupra acestui teren, el nu putea înstrăina valabil imobilul, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1803 C. civ.
Examinând sentinţa atacată în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege printr-un act administrativ, trebuie să parcurgă procedura prevăzută în mod obligatoriu de acest text de lege. Legiuitorul nu a lăsat loc de interpretare în sensul dorit de recurentă atunci când a statuat că cel ce se consideră vătămat înainte de a se adresa instanţei „se va adresa", iar nu că acesta „se poate adresa". Prin urmare, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990 este un termen de prescripţie, iar cel de un an prevăzut de alineatul ultim al aceluiaşi articol este un termen de decădere.
În cauză, se constată că prin adresa nr. 1/6166 din 10 ianuarie 2000 Consiliul Judeţean Gorj a comunicat E.D. că certificatul de atestare a fost anulat prin Decizia nr. 105 din 30 decembrie 1993 (), dar prin adresa nr. 32 din 25 ianuarie 2000 i s-a comunicat aceleiaşi persoane de către autoritatea emitentă a certificatului că, prin sentinţa civilă nr. 131/1994, Curtea de Apel Craiova a anulat Decizia nr. 105/1993, certificatul rămânând, deci, valabil în continuare.
Ulterior acestei date, respectiv la 16 martie 2000, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 624, cumpărătorii, asumându-şi atât riscul privind eventuala trecere a terenului în proprietatea statului, cât şi pe acela rezultat din cercetarea registrelor de publicitate.
Totodată, se constată că recurenta-reclamantă (care susţine că nu a ştiut de existenţa certificatului de atestare) arată în concluziile scrise depuse la fond că a luat cunoştinţă de acesta, atunci când a încercat să intre în posesia imobilului cumpărat, după data de 16 martie 2000, data actului de vânzare-cumpărare, iar nu în noiembrie 2000 cum susţine în acţiune şi motivele de recurs.
În plus, nu este de neglijat că acţionarii recurentei-reclamante au avut şi au domiciliul în Târgu Jiu, iar terenul este situat tot în Târgu Jiu, situaţie ce nu face plauzibilă susţinerea potrivit căreia nu s-ar fi cunoscut situaţia juridică a terenului la data cumpărării acestuia.
De altfel, vânzătoarea terenului, astfel cum s-a reţinut şi în sentinţa nr. 10 din 21 ianuarie 2000, a renunţat la judecarea acţiunii privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, acţiune ce fusese introdusă la 15 noiembrie 1999.
Totodată, se constată că, deşi răspunsul primit de la autoritatea emitentă nu a mulţumit-o, considerându-l nefavorabil, totuşi recurenta-reclamantă nu a mai parcurs procedura prealabilă, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, ci s-a adresat instanţei judecătoreşti.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar criticile formulate acesteia nefondate se va respinge recursul declarat în cauză.
În raport cu această soluţie şi cum instanţa de fond s-a pronunţat doar pe chestiuni ce vizează procedura specială de sesizare a instanţei de contencios administrativ, iar nu şi pe chestiuni de fond, examinarea motivelor de recurs referitoare la fondul cauzei este neavenită şi fără utilitate juridică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SRL Târgu Jiu, împotriva sentinţei civile nr. 575 din 16 iulie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3182/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 3186/2003. SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATI. → |
|---|
