CSJ. Decizia nr. 3189/2003. Contencios. împotriva deciziei Presedintelui Consiliului Concurentei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3189/2003
Dosar nr. 3158/2002
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 375 din 27 iulie 2001, Comisia Consiliului Concurenţei, considerând că operaţiunea prin care SC I. SA Bucureşti a achiziţionat pachetul de control asupra Siloz Cărpiniş Timiş în baza contractului de vânzare–cumpărare din data de 18 mai 1999, încheiat cu SC C.C. SA Timiş, constituie, conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 21/1996, o concentrare economică care îndeplineşte pragul valoric prevăzut de lege pe care însă societatea achizitoare a omis să o notifice (deşi nu a avut motive temeinice să o facă), a sancţionat respectiva societate cu amendă în valoare de 100.000.000 lei în baza art. 55 lit. a) şi a art. 60 alin. (3) din Legea nr. 21/1996. Totodată, SC I. SA Bucureşti a fost obligată să înainteze Consiliului Concurenţei, în termen de 20 de zile de la primirea acestei decizii, notificarea concentrării economice realizată prin achiziţionarea silozului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1996 şi ale Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice (M. Of., nr. 63 bis/14.04.1997).
Preşedintele Consiliului Concurenţei, prin Decizia nr. 426 din 19 septembrie 2001, a respins contestaţia SC I. SA Bucureşti, formulată împotriva deciziei nr. 375/2001, reţinând, în esenţă, că operaţiunea ce a avut loc, are caracterul unei concentrări economice în sensul Legii nr. 21/1996 şi trebuia notificată potrivit art. 16 alin. (1), nefiind dovedită excepţia invocată de contestatoare - prevăzută de art. 12 lit. c) din lege).
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs, în baza dispoziţiilor art. 60 alin. (5) din Legea nr. 21/1996, SC I. SA Bucureşti, solicitând casarea acesteia şi admiterea contestaţiei formulată împotriva deciziei nr. 375 din 27 iulie 2001.
Prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenta a arătat că numai printr-o interpretare simplistă a prevederilor art. 11 alin. (2) lit. b) şi a art. 15 din Legea nr. 21/1996 s-a putut aprecia că achiziţionarea activului Siloz Cărpiniş constituie o concentrare economică. Aceasta, pe de o parte, întrucât aplicarea strictă a art. 11 alin. (2) lit. b) ar conduce la o situaţie absurdă şi anume, aceea că în momentul achiziţionării oricărui bun imobiliar (mijloc fix), acesta să fie considerat o concentrare economică.
Pe de altă parte, se susţine că prevederile art. 15 au fost eronat interpretate, fără a fi coroborate cu dispoziţiile art. 67 alin. (2) din lege referitoare la calculul cifrei de afaceri.
Printr-un alt motiv se arată şi că înlăturarea apărării potrivit căreia se află în situaţia prevăzută de art. 12 lit. c) din lege este pur formală, întrucât activul a fost înregistrat şi a funcţionat ca mijloc fix nemanifestându-se ca agent concurenţial.
Examinând sentinţa atacată în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursul declarat în cauză nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 21/1996, o operaţiune de concentrare economică are loc atunci când una sau mai multe persoane, care deţin deja controlul cel puţin asupra unui agent economic ori unul sau mai mulţi agenţi economici dobândesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor agenţi economici ori asupra unor părţi ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpărare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace.
În cauză, este necontestat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 992212 din 18 mai 1999 SC I. SA a cumpărat de la SC C. SA Timiş silozul Cărpiniş. Prin această operaţiune a avut loc transferul proprietăţii asupra bunului cu toate consecinţele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 21/1996.
Prin urmare, potrivit art. 16 coroborat cu dispoziţiile art. 15 şi cu cele ale art. 67 din lege, recurenta trebuia să notifice concentrarea economică, astfel cum corect au reţinut şi autorităţile de concurenţă.
Totodată, se constată că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 lit. c) din Legea nr. 21/1996, întrucât potrivit acestui text nu constituie o operaţiune de concentrare economică doar situaţia în care controlul este dobândit de persoanele sau agenţii economici menţionaţi la art. 11 alin. (2) lit. b), cu condiţia ca drepturile de vot aferente participării deţinute să nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri în organele de administrare, conducere executivă, supraveghere şi control ale agentului economic la care deţin participarea, decât în scopul salvgardării valorii integrale a acestei investiţii, iar nu pentru a determina direct sau indirect comportamentul concurenţial al agentului economic, iar nu situaţia recurentei.
Prin urmare, constatându-se că deciziile atacate sunt legale şi temeinice, se va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 426 din 19 septembrie 2001 a Preşedintelui Consiliului Concurenţei, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3188/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... | CSJ. Decizia nr. 319/2003. Contencios. Refuz vamuire autoturism... → |
|---|
