CSJ. Decizia nr. 3235/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3235/2003
Dosar nr. 496/2003
Şedinţa publică din 16 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC B.P. SRL a formulat la 26 ianuarie 2001, acţiune împotriva Ministerului Finanţelor Publice şi Administraţia Financiară a sectorului 2 Bucureşti, înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, solicitând ca în contradictoriu cu pârâtele, să se dispună anularea deciziei nr. 1456 din 26 septembrie 2001 şi a procesului-verbal nr. 317617 din 29 mai 2001, în ceea ce priveşte impozitul pe profit, în sumă de 3.141.976.059 lei şi a majorărilor de întârziere aferente de 3.272.535.910 lei.
A susţinut că atât Decizia, cât şi actul de control sunt nelegale, în mod greşit stabilind că nu se încadrează în perioada de scutire de la plata impozitului pe profit, conform Legii nr. 12/1991 şi a Legii nr. 35/1991, că nu au activitate de producţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1691 din 11 decembrie 2001, dosar nr. 1870/2001, având în vedere prevederile art. 6 din Legea nr. 29/1990 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea instanţei de la sediul reclamantei, în speţă Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţa la care dosarul a fost înregistrat sub nr. 1102/2002.
Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 397 din 3 octombrie 2002, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 1456/2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi a anulat în parte procesul-verbal nr. 317617 din 29 mai 2001 încheiat de organele de control financiare, în sensul că a exonerat reclamanta de plata sumei de 3.141.796.059 lei, impozit pe profit şi a majorărilor de întârziere aferente de 3.272.535.910 lei, obligând pârâţii în solidar la 72.483.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că activitatea desfăşurată de reclamantă se încadrează în prevederile art. 14 lit. a) din Legea nr. 35/1991, în sensul că desfăşoară activitate de producţie, având scutire de plata impozitului pe profit o perioadă de 5 ani.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj şi Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 2 Bucureşti.
Ministerul Finanţelor Publice a criticat această sentinţă, în sensul că a fost dată cu aplicarea şi interpretarea eronată a legii, situaţie care a condus la stabilirea greşită a activităţii reclamantei, ca fiind activitate de producţie.
Acelaşi motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este invocat şi în recursul Administraţiei Financiare a sectorului 2 Bucureşti.
Ambele recurente critică sentinţa şi pentru că, susţin acestea, instanţa a reţinut concluziile expertizei tehnice de specialitate, expertiză ce ar fi întocmită cu încălcarea prevederilor HG nr. 656/1997, privind aprobarea clasificării activităţilor din economia naţională.
Recursurile sunt nefondate.
Reclamanta are ca obiect principal de activitate fabricarea calculatoarelor şi a altor echipamente electronice, la capitalul social fiind participant şi investitor străin, aşa cum rezultă din actele de constituire şi din certificatul de investitor nr. 14275/1997 eliberat de Agenţia Română de Dezvoltare, activitatea de producţie începând cu data de 9 iunie 1997, având în acest sens o producţie de 335 calculatoare în primul an de fabricaţie, 3186 calculatoare în 1998, apoi în 1999 au fost fabricate 2492 calculatoare şi 1948 bucăţi în anul 2000.
În conformitate cu prevederile art. 14 lit. a) din Legea nr. 35/1991, investiţiile străine sunt scutite de plata impozitului pe profit, dacă sunt efectuate în industrie, agricultură, construcţii, explorarea şi exploatarea resurselor naturale, pentru o perioadă de 5 ani.
Din raportul de expertiză tehnică se concluzionează că reclamanta desfăşoară activitatea cu respectarea unei succesiuni de etape şi operaţii ale unui proces tehnologic specific, fiind deţinătoarea unei dotări tehnice şi logistice necesare realizării activităţii de producţie, pe baza unei concepţii creative proprii.
În acelaşi sens, al caracterului de activitate productivă, este şi comunicarea cu nr. 262234 din 5 aprilie 2001, emisă de Direcţia Generală de Politică şi Legislaţie Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
Este demonstrat, şi instanţa de fond a reţinut corect, că reclamanta desfăşoară operaţiuni specifice de la achiziţionarea de materii prime, componente, proiectare, omologare, realizarea produsului finit ca rezultat al procentului de producţie şi apoi valorificare.
În fapt, reclamanta desfăşoară o activitate de producţie cu specificul normei respective şi deci, nu o activitate de prestări servicii.
În sensul acestei constatări sunt şi certificatul de asigurare a calităţii I.S.O. 9001, deţinut de reclamantă, propriu doar activităţii de producţie sau contractele încheiate, în care are calitatea de producător de echipamente.
În concluzie, se constată că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând a fi respinse recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj şi de Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 2 Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 397 din 3 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3234/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3237/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
