CSJ. Decizia nr. 3244/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3244/2003
Dosar nr. 2011/2003
Şedinţa publică din 16 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 37 din 8 octombrie 2002, pronunţată de Colegiul jurisdicţional Iaşi în dosarul nr. 48/2001, s-a admis în parte contestaţia formulată de M.E., împotriva deciziei de imputare nr. 1 din 17 mai 2001, emisă de pârâta Direcţia de Sănătate Publică Iaşi. S-a dispus menţinerea deciziei de imputare pentru suma de 5.686.212 lei şi a fost obligată pârâta să restituie contestatoarei orice sumă reţinută în baza deciziei, peste limita sumei menţionate.
Pentru pronunţarea acestei sentinţe, s-a reţinut că M.E. a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 1 din 17 mai 2001, emisă de Direcţia de Sănătate Publică Iaşi, prin care i s-a imputat suma de 55.799.174 lei, la Tribunalul Iaşi, care, în baza sentinţei nr. 261 din 18 iunie 2001, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Colegiului jurisdicţional Iaşi.
Suma imputată reprezintă:
- 31.134.300 lei contravaloarea a 20 ore gărzi obligatorii ale medicilor unităţii pe perioada 1 mai 1998 – 31 decembrie 1999;
- 6.490.092 lei depăşiri ale consumului de alimente la sfârşitul anului 2000, faţă de alocaţia de hrană stabilită de lege;
-7.678.757 lei contravaloarea orelor suplimentare în anul 2000, în condiţiile în care aceasta a beneficiat şi de indemnizaţia de conducere;
- 10.496.025 lei contravaloare plată cu ora şi ore suplimentare pentru personalul T.E.S.A. în perioada 1 mai 1998 – 31 decembrie 1999.
Pentru motivarea soluţiei, instanţa a reţinut:
- cu privire la plata orelor de gardă în perioada 1 mai 1998 – 31 decembrie 1999, pentru medicii care au efectuat serviciile de gardă în conformitate cu Regulamentul nr. 67/1992, cu completările şi modificările ulterioare şi în condiţiile încadrării în bugetele alocate, că medicii nu aveau obligaţia efectuării orelor de contravizită în cadrul spitalului pentru studenţi şi elevi, întrucât îşi desfăşurau activitatea de bază la dispensarele şcolare şi studenţeşti. Ca atare, plata acestor ore, prevăzută în bugetul de venituri şi cheltuieli, nu a dus la prejudicierea unităţii;
- cu privire la suma de 6.490.092 lei ce reprezintă depăşiri de alimente la sfârşitul anului 2000, faţă de alocaţia de hrană stabilită prin lege şi aceste cheltuieli s-au încadrat în consumul de hrană planificat prin bugetul de venituri şi cheltuieli;
- suma de 7.678.757 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare efectuate de contabila-şefă M.E., aceste ore trebuiau să fie încadrate în ore tip „plata cu ora", contestatoarea urmând să răspundă pentru un prejudiciu în valoare netă de 5.686.212 lei;
- pentru suma de 10.496.025 lei contravaloarea „plată cu ora şi ore suplimentare, personal T.E.S.A.", în perioada 1 mai 1998 – 31 decembrie 1999, aşa cum s-a reţinut şi în raportul de expertiză, nu sunt îndeplinite condiţiile de fond pentru angajarea răspunderii materiale.
Recursul jurisdicţional declarat împotriva acestei hotărâri de Direcţia de Sănătate Publică Iaşi, a fost soluţionat de Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 27 din 23 ianuarie 2003, fiind respins, constatându-se că nu s-au administrat probe care să conducă la o soluţie contrară celei pronunţate iniţial.
Şi această hotărâre a fost atacată cu recurs de Direcţia de Sănătate Publică Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că suma de 31.134.300 lei reprezintă contravaloarea a 20 de ore gardă obligatorie, în cadrul efectuării orelor de contravizită, pentru care unitatea verificată nu a prezentat aprobarea efectuării lor în sistem comasat; pentru suma de 6.490.092 lei, reprezentând depăşiri la consumul de alimente la sfârşitul anului 2000, instanţa a reţinut greşit că unitatea s-a încadrat în bugetul aprobat; suma de 7.678.757 lei reprezintă, de asemenea, prejudiciu, întrucât contestatoarea nu avea dreptul să beneficieze de plata unor ore suplimentare, deoarece avea obligaţia să ia măsuri pentru acoperirea volumului de muncă prin angajarea de personal; suma de 10.496.025 lei reprezintă prejudiciu produs unităţii sanitare, întrucât contestatoarea avea obligaţia, potrivit funcţiei, de a nu efectua nici o cheltuială, decât dacă aceasta era avizată şi aprobată în prealabil de persoanele competente.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi exercită funcţia de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi asupra modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.
În conformitate cu prevederile cap. IV din Legea nr. 94/1992, care se referă la atribuţiile jurisdicţionale ale Curţii de Conturi, rezultă că atât Colegiul jurisdicţional, cât şi secţia jurisdicţională pot fi sesizate de procurorul financiar sau de persoana în sarcina căreia s-a emis un act de imputare, urmare a actelor de control, întocmite de organele de control ale Curţii de Conturi, în acest sens fiind prevederile art. 36 din lege.
Or, în cauza dedusă judecăţii nu există un act de control încheiat de organele de control ale Curţii de Conturi, obiectul litigiului îl reprezintă anularea deciziei de imputare nr. 1 din 17 mai 2001 emisă urmare a controlului efectuat de organele de control din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Iaşi. În aceste condiţii, temeiul juridic al deciziei de imputare contestate se regăseşte în dispoziţiile art. 270–275 C. muncii şi ca atare, competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine instanţei de drept comun şi anume, instanţei de soluţionare a litigiilor de muncă.
Curtea constată că sentinţa nr. 37/2002 a Colegiului jurisdicţional Iaşi şi Decizia nr. 27/2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, au fost date cu încălcarea competenţei materiale şi în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmează a se admite recursul. Se va casa Decizia atacată şi sentinţa nr. 37/2002 şi în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., se va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia de Sănătate Publică Iaşi împotriva deciziei nr. 27 din 23 ianuarie 2003 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 37 din 8 octombrie 2002 a Colegiului jurisdicţional Iaşi şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Iaşi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3243/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 3246/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
