CSJ. Decizia nr. 3357/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3357/2003
Dosar nr. 3852/2001
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin actul de sesizare a procurorului financiar din 9 iulie 1999 s-a solicitat obligarea pârâţilor R.I., L.V., P.M., F.G. şi P.O. la plata despăgubirilor civile compuse din 81.184.000 lei daune efective şi 28.797.410 lei foloase nerealizate, urmare a achitării contravalorii unei cantităţi de ţeavă rectangulară la firma SC M.P. SRL, care nu a putut fi recuperată de la aceasta.
De asemenea, pârâţii O.H., L.V., P.M., F.G. şi P.O. au fost obligaţi şi la plata sumelor de 50.334.918 lei, echivalentul unor avansuri acordate aceleiaşi firme care nu au fost decontate de aceasta la nivelul sumei de mai sus, cu 17.854.961 lei foloase nerealizate.
Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi Cluj, prin sentinţa nr. 13 din 8 martie 2001, a admis în parte sesizarea procurorului financiar pentru plata de despăgubiri civile, dispunând:
- obligarea în solidar a pârâţilor R.I., L.V., P.M. şi F.G. la plata sumei de 81.184.000 lei pagubă efectivă şi 119.411.280 lei foloase nerealizate calculate până la 25 ianuarie 2001 şi în continuare până la recuperarea integrală a pagubei efective, prin raportare la dobânda de 49,76% pe an, în favoarea Universităţii de Medicină şi farmacie Iuliu Haţieganu Cluj;
- obligarea în solidar a pârâţilor O.H., L.V., P.M. şi F.G. la plata sumei de 50.334.916 lei, pagubă efectivă şi 72.596.568 lei foloase nerealizate, până la recuperarea integrală a pagubei efective, prin raportare la dobânda de 49,76% pe an, în favoarea aceleiaşi instituţii;
- obligarea pârâţilor la câte 100.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a respins sesizarea procurorului financiar faţă de pârâtul P.O., ca neîntemeiată, privind ambele capete de cerere.
De asemenea, au fost menţinute măsurile asiguratorii faţă de pârâţii R.I., L.V., P.M., F.G. şi O.H., dispuse prin încheierea din 30 iulie 1999 şi le-a ridicat integral faţă de pârâtul P.O.
Totodată, a dispus suplimentar măsuri asiguratorii faţă de pârâţii R.I., L.V., P.M. şi F.G., pentru suma de 119.811.271 lei şi faţă de pârâţii O.H., L.V., P.M. şi F.G., pentru 71.696.568 lei, ambele sume reprezentând despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că Universitatea de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu Cluj Napoca a efectuat în anul 1998 plăţi din credite bugetare pentru lucrări sau prestaţii ce nu au fost executate (ex. acceptarea la plată a cantităţii de 8000 ml ţeavă rectangulară; acordarea avansului de 210.639.691 lei).
Recursurile jurisdicţionale declarate de P.M., F.G., O.H., L.V. şi R.I. împotriva sentinţei nr. 13 din 8 martie 2001 pronunţată de Colegiul jurisdicţional Cluj au fost respinse de către secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi prin Decizia nr. 360 din 11 septembrie 2001, reţinându-se, în esenţă, că producerea pagubei vizează pe toţi recurenţii pârâţi, atâta timp cât acordarea avansului s-a făcut în condiţii nelegale, fapt pe care trebuia, fiecare, în limita propriilor competenţe să-l constate.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, au declarat recurs F.G., O.H., P.M., L.V. şi R.I.
Recurenţii au susţinut că:
1. Plata sumei de 81.184.000 lei a fost conformă atât cu clauzele contractului, cât şi cu prevederile actelor normative în vigoare, neputând angaja răspunderea lor civilă.
2. Cu privire la plata sumei de 50.334.906 lei, instanţele de judecată nu au ţinut seama că părţile au încheiat un contract cu executare succesivă.
S-a mai reţinut şi că pentru sumele primite de la SC M.P. SRL cu titlu de avans, s-a făcut dovada executării obiectelor de mobilier, astfel că în luna martie 1998 nu mai exista nici un avans şi în consecinţă, SC M.P. SRL era îndreptăţită să ceară plata unui avans pentru lucrările prevăzute pe anul 1998, iar Universitatea de Medicină şi Farmacie Cluj i-a plătit corect.
Recursul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele următoare:
În fapt, urmare a unei licitaţii organizate la data de 5 decembrie 1997, între Universitatea de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu din Cluj Napoca şi SC M.P. SRL Cluj Napoca s-a încheiat contractul nr. 31 din 5 decembrie 1997.
Conform clauzelor contractuale, în schimbul sumei de 1.404.264.605 lei, SC M.P. SRL Cluj s-a obligat să execute mobilier pentru laboratoare şi amfiteatre la Universitatea de Medicină şi Farmacie Cluj-Napoca, decontarea lucrărilor urmând să se facă periodic, la recepţionarea bunurilor predate.
La data de 12 decembrie 1997, SC M.P. SRL, prin reprezentantul acesteia, a solicitat acordarea avansului de 250.000.000 lei conform pct. 8 din Caietul de sarcini, urmare a facturii nr. 862762 din 12 decembrie 1997.
Ulterior, la 25 februarie 1998, SC M.P. SRL a solicitat un nou avans de 15% din valoarea contractului nr. 31 din 15 decembrie 1997, suma fiind virată la data de 2 martie 1998.
În cursul anului 1999, Curtea de conturi a României prin Camera de Conturi a judeţului Cluj a efectuat un control la Universitatea de Medicină şi Farmacie Cluj privind contul de execuţie şi bilanţul contabil pe anul 1998, ocazie cu care a stabilit că Universitatea de Medicină şi Farmacie Cluj prin reprezentanţii acesteia au efectuat plata sumelor de 81.184.000 lei şi de 210.639.691 lei, deşi produsul „ţeavă rectangulară nu figura în lista analitică a obiectelor contractate în primul caz, iar avansul de 15% din valoarea contractului a fost plătit de 2 ori. Pe baza acestui control, procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Cluj a dispus sesizarea la 28 iunie 1999 a Colegiului jurisdicţional Cluj, solicitând stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâţilor R.I., L.V., P.M., F.G. şi P.O. pentru prejudiciul produs Universităţii de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu Cluj în cuantum de 81.184.000 lei, calculându-se şi foloase nerealizate în cuantum de 28.797.410 lei, precum şi stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâţilor O.H., L.V., P.M., F.G. şi P.O. pentru prejudiciul cauzat aceleiaşi instituţii, în sumă de 50.334.916 lei, precum şi la dobânda aferentă de 17.854.691 lei.
Cauza a făcut şi obiectul dosarului penal nr. 5201/2001, soluţionat de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, prin Decizia penală nr. 308, care a dispus:
- Admite apelul declarat de Universitatea de Medicină şi Farmacie Cluj împotriva sentinţei penale nr. 303/2001 a Tribunalului Cluj pe care o desfiinţează.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., obligă pe inculpatul O.C. (reprezentantul SC M.P. SRL) să plătească părţii civile Universitatea de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu Cluj Napoca, suma de 562.804.082 lei despăgubiri civile cu penalităţi de întârziere de 3% pe zi, calculate de la 12 decembrie 1997 pentru suma de 250.000.000 lei şi de la 16 decembrie 1997 pentru suma de 312.804.082 lei şi până la achitarea integrală a prejudiciului.
Prin Decizia nr. 4386 din 17 octombrie 2002, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie a obligat inculpatul O.C. să plătească pentru suma de 250.000.000 lei dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României începând cu 12 decembrie 1997, iar pentru suma de 312.804.082 lei dobânda de referinţă bancară începând cu 16 decembrie 1997 până la achitarea integrală a debitelor.
Potrivit art. 998 C. civ., „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui faptă s-a ocazionat, a-l repara".
Din analiza acestui text rezultă că elementele răspunderii civile delictuale sunt fapta ilicită, săvârşită cu vinovăţie, prejudiciul produs şi raportul de cauzalitate dintre acestea, elemente ce trebuie îndeplinite cumulativ.
În cauză, prejudiciul produs prin derularea contractului încheiat între Universitatea de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu Cluj Napoca şi SC M.P. SRL se plasează în sfera răspunderii penale (vinovat de producerea prejudiciului fiind inculpatul O.C.), Universitatea de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu Cluj constituindu-se parte civilă împotriva SC M.P. SRL cu o sumă care reprezintă contravaloarea mobilierului plus penalităţile aferente.
Faţă de împrejurarea că recurenţii nu au contribuit prin nici o faptă culpabilă proprie la producerea pagubei, aceştia nu au obligaţia de plată a sumelor de 81.184.000 lei şi de 50.334.916 lei şi nici a celor stabilite cu titlu de foloase nerealizate, în temeiul principiului accesorium sequitur principalem.
Astfel, cu privire la suma de 81.184.000 lei reprezentând contravaloarea a 8000 ml ţeavă rectangulară este de menţionat că aceasta nu a fost recepţionată de Universitatea de Medicină şi Farmacie şi nu a fost înregistrată în patrimoniul acesteia, deoarece aşa cum rezultă din contract recepţia urma să se facă pe măsura realizării obiectelor de mobilier, ca obiecte finite. Până la acea dată ţeava a fost lăsată în custodia executantului lucrării.
Pe de altă parte, din actul de sesizare al Procurorului Financiar s-a reţinut în sarcina recurenţilor că au săvârşit fapte ilicite constând în efectuarea de plăţi nelegale din alocaţii bugetare, cauzând Universităţii de Medicină şi Farmacie Cluj prejudicii. Ori, faptele constatate de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, ca şi de procurorul financiar nu sunt fapte ilicite, plăţile efectuate fiind în sarcina Universităţii de Medicină şi Farmacie în temeiul raporturilor contractuale stabilite de aceasta cu SC M.P. SRL Cluj. Aşa fiind, potrivit naturii contractului şi condiţiilor de execuţie, societatea prestatoare a fost îndreptăţită să primească avansuri pentru lucrările stabilite pentru termenele intermediare.
În consecinţă, criticile fiind întemeiate în sensul considerentelor ce au precedat, recursul urmează a fi admis, a se casa Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 13/2001, pronunţată de Colegiul jurisdicţional Cluj şi, în fond, a se respinge sesizarea procurorului financiar din 9 iulie 1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.M., O.H., F.G., L.V. şi R.I., împotriva deciziei nr. 360 din 11 septembrie 2001 a secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi.
Casează Decizia sus-menţionată, precum şi sentinţa nr. 13 din 8 martie 2001 a Colegiului jurisdicţional Cluj şi, în fond, respinge sesizarea procurorului financiar din 9 iulie 1999.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3356/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 3358/2003. Contencios. Anulare acte vamale.... → |
|---|
