CSJ. Decizia nr. 3579/2003. Contencios. Anulare partiala Hot.Guvern refuz eliberare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3579/2003
Dosar nr. 366/2003
Şedinţa publică din 30 octombrie 2003
Asupra recursului şi cererii de intervenţie în interesul recurentului;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi a formulat acţiunea din data de 12 decembrie 2002, înregistrată la Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, sub nr. 4507/2002, prin care a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, să se dispună anularea integrală sau parţială a actului administrativ, HG nr. 1028/2000 (M. Of. nr. 703/26.09.2002) şi să fie obligat pârâtul să elibereze un act administrativ sau vreun un alt înscris, prin care să rectifice denumirea de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti, conferită Organizaţiei neguvernamentale, înfiinţată în baza art. 1 şi 2 din Decretul-lege nr. 139/1990 şi să se ratifice denumirea de Camera de Comerţ şi Industrie Teritorială a municipiului Bucureşti, denumire la care legea îi dă dreptul şi îi stabileşte obligaţia de a o avea.
A mai solicitat prin acţiune, pentru prevenirea pagubelor iminente create, să se dispună suspendarea actului administrativ privind folosirea sintagmei „a României".
În motivarea acţiunii, a precizat că a îndeplinit procedura prealabilă, prin depunerea reclamaţiei administrative la pârâtă, cu scrisoarea R 190 din 5 noiembrie 2002, iar acţiunea are în vedere că potrivit legii, comercianţii pot constitui în fiecare capitală de judeţ şi în municipiul Bucureşti, camere de comerţ şi industrie teritoriale ca organizaţii autonome, care dobândesc personalitate juridică la data recunoaşterii înfiinţării de către Guvern; că deşi există o asemenea prevedere legală, comercianţii din Bucureşti nu au înţeles să se angajeze într-o Cameră Teritorială, iar interesele lor au fost preluate şi rezolvate de Camera Naţională, astfel că celelalte Camere au cerut să se recunoască personalitatea juridică a Camerei de Comerţ şi Industrie a municipiului Bucureşti, cu scrisoarea nr. 17/100039 din 5 septembrie 2002. Această solicitare adresată Secretariatului general al Guvernului s-a făcut, susţine reclamanta, ca urmare a faptului că apăruse această confuzie, preluată în mai multe acte normative, în sensul că exista Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti, şi prin eroarea publicării în Monitorul Oficial a acestei denumiri nelegale.
Mai susţine reclamanta că prin HG nr. 1028/2002, Guvernul avea competenţa să recunoască personalitatea juridică unei camere teritoriale, nu să înfiinţeze o nouă cameră naţională, în care să includă şi o cameră teritorială, că procedând astfel, a încălcat Legea nr. 139/1990.
A mai susţinut că interesul său, al reclamantei, se justifică prin necesitatea de a respecta legea, de a se înlătura confuzia nelegală şi imorală creată prin această denumire hibridă.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1/CA din 6 ianuarie 2003, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea în parte a HG nr. 1028/2002, în sensul că înlătură din cuprinsul denumirii de „Camera de Comerţ şi Industrie a României şi municipiului Bucureşti, menţiunea „a României", rămânând denumirea Camera de Comerţ şi Industrie a municipiului Bucureşti.
A obligat pe pârât să elibereze un act administrativ corespunzător şi a dispus suspendarea executării HG nr. 1028/2002, în ceea ce priveşte dreptul folosirii de terţi a denumirii incorecte de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi municipiului Bucureşti, până la rămânerea definitivă a sentinţei.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond sesizată a reţinut că prin HG nr. 1028/2002 s-a recunoscut în alin. (2), Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti, deşi o asemenea cameră nu s-a înfiinţat legal niciodată, existând Camera de Comerţ şi Industrie a României, recunoscându-se în aprecierea instanţei, ceea ce nu exista.
A mai motivat în considerente instanţa că, Guvernul are competenţa să recunoască înfiinţarea camerelor de comerţ, nu să le înfiinţeze, ori prin HG nr. 1028/2002 se constată că pârâtul a înfiinţat o structură mixtă, că legal era să se recunoască Camera de Comerţ Teritorială a municipiului Bucureşti.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamantei, instanţa de fond a explicat că excepţia invocată nu se justifică, fără a se lămuri în drept această constatare, încercându-se o apreciere comparativă cu organizarea din alte state şi că denumirea validată prin HG nr. 1028/2002 este de natură să ştirbească autoritatea camerelor teritoriale, dând o notă de inferioritate, de subordonare, aducând un prejudiciu moral şi fiind vătămată astfel, în drepturile recunoscute de lege, reclamanta.
Pentru a se împiedica perpetuarea unor asemenea stări de lucruri, de natură să prejudicieze pe reclamantă, instanţa a dispus şi suspendarea HG nr. 1028/2002, făcând aplicarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Guvernul României, invocând ca motive de casare, cele prevăzute de art. 304 pct. 4, 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., dar şi art. 3041 şi art. 312 din acelaşi cod, şi anume: instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, în sensul că în mod real a modificat HG nr. 1028/2002, nu a anulat cum avea competenţa; că a încălcat normele de procedură, nesoluţionând, în prealabil, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi nu prin unirea acesteia cu fondul cauzei; că sentinţa nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia sau cuprinde motivări contradictorii; se mai solicită casarea, pe motivul că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia sau că sentinţa este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Recursul este fondat în raport cu considerentele ce se vor expune în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 139/1990, camerele de comerţ şi industrie teritoriale se înfiinţează din iniţiativa comercianţilor şi dobândesc personalitate juridică la data recunoaşterii înfiinţării lor de către guvern. În aplicarea acestui text, prin HG nr. 799/1990 a fost recunoscută înfiinţarea camerelor de comerţ şi industrie teritoriale din 40 judeţe, între ele nefigurând Camera municipiului Bucureşti.
Prin HG nr. 1028/2002, în respectarea art. 2 citat al Decretului-lege nr. 139/1990, Guvernul a recunoscut înfiinţarea, conform voinţei şi iniţiativei comercianţilor exprimate în 1996, 1997 şi 1998, a Camerei de Comerţ Teritoriale Bucureşti, în care sens a adăugat alin. (2) la HG nr. 799/1990, cu următorul cuprins: „Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti îşi execută atribuţiile potrivit art. 11 teza I din Decretul-lege nr. 139/1990, privind camerele de comerţ şi industrie din România...".
Prin această completare, Guvernul a recunoscut şi existenţa Camerei Teritoriale a municipiului Bucureşti, înfiinţată conform voinţei comercianţilor din Bucureşti, în baza statutului şi structurii aprobate în adunările generale, la care au participat reprezentanţi ai reclamantei. Împotriva acestor hotărâri, reclamanta, ca membru colectiv al Camerei de Comerţ şi Industrie, avea posibilitatea conform art. 10 din Statut, să sesizeze orice aspect legat de activitatea Camerei Naţionale, în cadrul forului naţional.
În art. 1 din Legea nr. 29/1990 se dispune că orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei.
Această prevedere este transpunerea în Legea organică a principiului exprimat în art. 48 din Constituţie.
În speţă, prin HG nr. 1028/2002, nu s-a produs nici o vătămare a drepturilor recunoscute de lege pentru reclamantă, hotărârea preluând şi recunoscând iniţiativa comercianţilor din Bucureşti, fără nici o încălcare a drepturilor recunoscute de lege, Camerei de Comerţ şi Industrie Iaşi.
În lipsa acestei cerinţe exprese a textului din Legea nr. 29/1990 este demonstrată şi lipsa interesului legal al reclamantei.
Sub acest aspect, hotărârea Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, se constată a fi nelegală.
Soluţia este nelegală şi pentru că, în realitate, instanţa, încălcând voinţa comercianţilor din Bucureşti, a modificat, atât hotărârea şi statutul comercianţilor, dar şi actul administrativ, şi aceasta prin depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.
Se mai constată că instanţa de fond, pronunţând această soluţie, a dat o interpretare greşită actului dedus judecăţii, a schimbat înţelesul a ceea ce pârâtul în respectarea legii, a adoptat, adică a confirmat voinţa comercianţilor din Bucureşti, căci pârâtul a înfiinţat această cameră teritorială.
Curtea constată astfel, în conformitate cu considerentele expuse, că recursul este fondat, fiind reţinute ca atare motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 şi 9 C. proc. civ., astfel că nu este cazul a mai fi examinată hotărârea şi asupra incidenţei celorlalte motive de casare invocate de pârât, referitoare la procedura prealabilă, data depunerii ei, ş.a.
La data de 22 mai 2003, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti a formulat cererea de intervenţie în interesul recurentului-pârât, având temei juridic în art. 49 alin. (3) şi art. 51 C. proc. civ., cerere pusă în discuţia părţilor şi încuviinţată în principiu, soluţionarea acesteia fiind în concordanţă cu modul de soluţionare a recursului declarat de pârât, în interesul căruia a şi intervenit.
Aşa fiind, soluţia ce se impune, este de admitere a cererii de intervenţie formulată în interesul recurentului.
Faţă de considerentele expuse, urmează a se admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României. Se va admite, totodată, şi cererea de intervenţie în interesul recurentului, formulată de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti.
În baza art. 312 C. proc. civ., se va casa sentinţa nr. 1/CA din 6 ianuarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, iar pe fond se va respinge acţiunea formulată de reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei nr. 1/CA din 6 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Admite cererea de intervenţie formulată în interesul Guvernului României, de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3576/2003. Contencios. Conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 358/2003. Contencios. Anulare decizie UAR.... → |
|---|
