CSJ. Decizia nr. 358/2003. Contencios. Anulare decizie UAR. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 358/2003
Dosar nr. 1953/2002
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 ianuarie 2002, D.M. a chemat în judecată U.A.R. şi Baroul Suceava, pentru a se dispune în baza Legii nr. 29/1990, anularea deciziilor nr. 1226/2001 şi nr. 8537/2001, ale Comisiei Permanente, respectiv, Consiliul Uniunii, ca nelegale şi aprobarea înscrierii sale în barou pentru exercitarea profesiei de avocat, fără examen.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că îndeplineşte „condiţiile de studiu şi vechime", aşa încât respingerea cererii şi ulterior, a contestaţiei, este nelegală.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 66 din 18 aprilie 2002, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată, reţinând, în esenţă, că reclamantul „are o vechime de peste 10 ani, în calitate de jurisconsult", nu este cunoscut cu antecedente penale şi „a formulat cerere pentru a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen", fiind, deci, îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, modificată.
Împotriva sentinţei au declarat recurs U.A.R. şi Baroul Suceava, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin recursul Uniunii, se susţine că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, deoarece art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, nu stabileşte un drept pentru cei care solicită primirea în avocatură, fără examen, ci o posibilitate, în legătură cu care aprecierea este făcută de organele de conducere ale U.A.R., în raport cu toate condiţiile impuse de lege.
Prin cel de al doilea recurs, se susţine că hotărârea Curţii de apel este nelegală şi netemeinică, fiindcă obligă baroul judeţean să-l primească pe reclamant în profesia de avocat, cu scutire de examen şi să-l înscrie în tabloul avocaţilor, deşi legea nu conferă baroului astfel de atribuţii.
Recursurile sunt fondate.
Într-adevăr, art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, prevede că „poate fi primit în profesie, cu scutire de examen (...) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani".
Textul citat instituie o excepţie de la regula generală consacrată în alin. (1) al art. 16, potrivit căreia „Dreptul de primire în profesia se obţine pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi şi statutului profesiei".
În cauză, acest drept nu i-a fost încălcat reclamantului.
Alin. (2) al articolului în discuţie conţine o normă supletivă, nu imperativă, Decizia primirii în avocatură fiind atributul U.A.R., prin organele sale anume prevăzute şi în condiţiile cerute de lege şi de statutul emis în baza art. 63 lit. b) al legii.
Numai în cazul în care aceste condiţii generale şi speciale sunt îndeplinite, vocaţia prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, devine un drept ce poate fi invocat de cel care solicită primirea în profesie, cu scutire de examen.
Or, în cauză, necompletarea cererii cu datele necesare şi actele ce trebuie să o însoţească, potrivit art. 28 din Statutul profesiei şi neprezentarea la testul de verificare a cunoştinţelor referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei, test prevăzut în acelaşi statut, justifică atât avizul negativ al Baroului Suceava, cât şi măsura de respingere a cererii de primire în profesie, cu scutire de examen, luată de Comisia Permanentă prin Decizia nr. 1226/2001 şi menţinută de Consiliul U.A.R., prin Decizia nr. 8537 din 15 decembrie 2001.
În raport cu cele prezentate, Curtea constată că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică, iar acţiunea, nefondată.
În consecinţă, se vor admite recursurile, va fi casată sentinţa atacată şi în fond, va fi respinsă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de U.A.R. şi de Baroul Suceava, împotriva sentinţei civile nr. 66 din 18 aprilie 2002 a Curţii de Apel Suceava secţia comercială şi de de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantului D.M.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3579/2003. Contencios. Anulare partiala... | ICCJ. Decizia nr. 358/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
