CSJ. Decizia nr. 3588/2003. Contencios. Anulare decizie M.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3588/2003
Dosar nr. 360/2003
Şedinţa publică din 30 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 mai 2001 sub nr. 3131/2001 la Curtea de Apel Suceava, reclamanta SC T. SA Bucureşti, sucursala Electrocentrale Suceava, a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, anularea deciziei nr. 592 din 30 aprilie 2001 şi restituirea sumei de 1.601.415.355 lei, reprezentând taxe vamale achitate şi nedatorate.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 134 din 4 iulie 2001, a respins acţiunea ca nefondată, pe considerentul că în cauză nu este vorba de o contestaţie formulată împotriva unui act de control sau de impunere întocmit de organul vamal.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1596 din 24 aprilie 2002, a admis recursul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamanta SC T. SA Bucureşti, sucursala Electrocentrale Suceava, în prezent SC T. SA Suceava, a casat sentinţa. cu trimitere spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, întrucât reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 29/1990, pentru suma plătită cu titlul de taxe vamale.
Rejudecând în fond, după casare, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 170 din 11 decembrie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T. SA Suceava împotriva Ministerului Finanţelor Publice şi în contradictoriu cu Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi, obligând Ministerul Finanţelor Publice să restituie reclamantei suma de 1.601.415.355 lei, încasată necuvenit.
Pentru motivarea soluţiei, s-a reţinut că pentru importurile făcute în baza contractului extern menţionat în acţiune, la data de 7 decembrie 2000 şi 23 februarie 2001, reclamanta beneficiază de scutire de plata taxelor vamale şi suprataxe vamale, potrivit OUG nr. 195/2000.
Această hotărâre a fost atacată cu recurs, declarat atât de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava, în numele Ministerului Finanţelor Publice, cât şi de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi, în numele şi pe seama Direcţiei Generale a Vămilor.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice critică hotărârea în temeiul art. 304 pct. 4, 5, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că: instanţa a reţinut greşit calitatea părţilor în proces; că, întrucât Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Interior Suceava a încasat taxele vamale, în valoare de 1.601.415.355 lei, acestuia îi revine şi obligaţia de restituire a sumei în litigiu, iar nu Ministerului Finanţelor Publice, acţiunea fiind admisibilă împotriva Direcţiei Generale a Vămilor şi în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, iar nu invers, cum a hotărât instanţa; judecând în fond, după casare, instanţa trebuia să respingă capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 592/2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice; hotărârea este lipsită de temei legal, întrucât nu s-a emis o hotărâre de guvern care să cuprindă lista instalaţiilor, echipamentelor, utilajelor şi părţilor acestora, cu precizarea valorilor care urmează a fi scutite de la plata taxelor vamale, potrivit OUG nr. 195/2000, aprobată prin Legea nr. 353/2001, art. 2 fiind modificat.
Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi, în recursul declarat în numele şi pe seama Direcţiei Generale a Vămilor, motivat în drept, potrivit art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., susţine că, de scutirile prevăzute de OUG nr.195/2000, nu putea să beneficieze reclamanta pentru importurile din 7 decembrie 2000 şi 23 februarie 2001, întrucât ordinul prevăzut în art. 2 din acest act normativ a fost publicat la 15 martie 2001 (Ordinul nr. 362/49/2001 al Ministerului Industriei şi Resurselor ).
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit OUG nr. 13/2001, art. 1 „contestaţiile formulate în condiţiile prezentei ordonanţe sunt căi administrative de atac, prin care se solicită diminuarea sau anularea după caz, a impozitelor, taxelor, datoriei vamale, contribuţiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităţilor ori a altor sume constatate şi aplicate, precum şi a altor măsuri dispuse de organele Ministerului Finanţelor Publice, abilitate, potrivit legii, să efectueze acte de control sau impunere".
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 ale OUG nr. 13/2001, competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de SC T. SA, sucursala Electrocentrale Suceava, aparţinea Ministerului Finanţelor Publice, întrucât obiectul său depăşea 500.000.000 lei.
Prin Decizia nr. 592 din 30 aprilie 2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi a cărei anulare s-a solicitat prin acţiune, s-a stabilit că Ministerul Finanţelor Publice nu are competenţa materială de a se învesti cu soluţionarea cererii depusă de reclamantă, privind restituirea sumei de 1.601.415.355 lei, în condiţiile în care nu a fost întocmit un act de control sau de impunere de către autoritatea vamală.
În cauză, actul administrativ de impunere care a generat datoria vamală este tocmai actul constatator al organului vamal, concretizat în semnătura şi ştampila aplicată pe declaraţia vamală. În aceste condiţii, este nejustificat ca procedura de contestare a datoriei vamale să fie diferită de procedura de contestare a altor taxe şi impozite. În speţă, organul vamal a efectuat un control documentar şi fizic în momentul înregistrării declaraţiei vamale, datoria vamală fiind stabilită în urma controlului efectuat de organul vamal.
Prin adoptarea OUG nr. 13/2001, legiuitorul a urmărit unificarea tuturor procedurilor de contestareavând ca obiect taxe şi impozite, indiferent de ce natură ar fi acestea. Astfel în „Expunerea de motive" la OUG nr. 13/2001 se menţionează că „se reglementează o procedură unitară de soluţionare a contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de toate organele Ministerului Finanţelor Publice".
Se reţine că, Ministerul Finanţelor Publice, care are competenţa materială de a soluţiona contestaţia formulată de SC T. SA Bucureşti, sucursala Electrocentrale Suceava, în prezent SC T. SA Suceava, nu a soluţionat cererea în fond.
Aşa fiind, se vor admite recursurile, se va casa sentinţa atacată, se va admite acţiunea, se va anula Decizia nr. 592/2001, a Ministerului Finanţelor Publice şi se va trimite cauza la Ministerul Finanţelor Publice, pentru a soluţiona pe fond cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava, în numele Ministerului Finanţelor Publice şi de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi, în numele şi pe seama Direcţiei Generale a Vămilor, împotriva sentinţei nr. 170 din 11 decembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi admite acţiunea formulată de SC T. SA Bucureşti, sucursala Electrocentrale Suceava, în prezent SC T. SA Suceava.
Anulează Decizia nr. 592 din 30 aprilie 2001, a Ministerului Finanţelor Publice.
Trimite cauza la Ministerul Finanţelor Publice, pentru a soluţiona pe fond, cererea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3587/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | CSJ. Decizia nr. 359/2003. Contencios. Nulitate act... → |
|---|
