CSJ. Decizia nr. 3602/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si proces-verbal D.R.V.I.Bucuresti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3602/2003
Dosar nr. 3205/2002
Şedinţa publică din 30 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.C. SRL a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtul şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea pct. 1 al dispozitivului deciziei nr. 1005 din 29 iunie 2001 emisă de pârât şi a procesului-verbal din data de 30 martie 2001, întocmit de Direcţia Vamală Interjudeţeană Bucureşti, în urma controlului efectuat la sediul C.C. Ploieşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal contestat, Direcţia Vamală Interjudeţeană Bucureşti a recalculat şi constatat în minus, suma de 81.280.860.686 lei, reprezentând taxe, din care: 67.640.664.400 lei, taxe vamale; 13.640.196.286 lei, T.V.A. şi 13.640.196.286 lei, majorări de întârziere. A mai arătat şi că încadrarea făcută de organele de control contravine Regulilor Generale pentru Interpretarea Sistemului Armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 839 din 23 septembrie 2002, a admis acţiunea formulată de SC C.C. SRL, dispunând anularea pct. 1 al dispozitivului deciziei nr. 1005 din 29 iunie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi a procesului-verbal nr. 41/19150 din 30 martie 2001 încheiat de Direcţia Vamală Interjudeţeană Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că faţă de concluziile expertizei tehnice şi definiţiile cuprinse în Tariful Vamal al României şi Ghidul de Utilizare, reclamanta a făcut o corectă încadrare tarifară a produselor C.C. Partea 2, L.E.-28 Partea 2, C.T. Partea 2 şi F.P.-55 Partea 2, la poziţia 33.02.10.40; a produselor S.-76 Partea 2 şi T.W.-40 Partea 2 la poziţia tarifară 33.02.10.40; a produselor C.C. Partea I şi D.K. 86 Partea I la poziţia tarifară 38.24.90.95, astfel cum aceasta a fost stabilită şi de Reglementările Comisiei Europene nr. 1694 din 24 august 2001, publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. 1/229/3 din 25 august 2001; pentru produsele F.O.-154 Partea 2 şi G.F.-98 Partea 2, încadrarea tarifară corectă fiind la poziţia 33.02.10.21.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii au susţinut că problema încadrării tarifare a componentelor, utilizate la fabricarea produselor din gama C.C. a fost luată în discuţie de Comitetul pentru Codul vamal care, la Reuniunea nr. 204 din luna noiembrie a anului 1999, a clasificat componentele din gama C.C. la poziţia tarifară 21.06., acest punct de vedere confirmând la acea dată, poziţia autorităţilor vamale ale ţării noastre.
Ulterior, acelaşi organism de specialitate, modificându-şi punctul de vedere, a dispus încadrarea tarifară a componentelor din gama C.C., la poziţia tarifară 33.02., poziţie tarifară favorabilă reclamantei.
Au mai susţinut şi că Reglementarea Comisiei Europene nr 1694 din 24 august 2001 a fost publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. 1/229/3 din 25 august 2001 şi că ceea ce i-a scăpat din vedere instanţei, este faptul că atât actul de control contestat nr. 41 din 30 februarie 2001, cât şi Decizia atacată nr. 1005 din 29 iunie 2001, au fost anterioare acestei reglementări, ori perioada controlului a vizat importurile aferente perioadei aprilie 1997 – februarie 2001.
În plus, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a mai susţinut şi că hotărârea pronunţată a fost dată cu greşita aplicare a legii - art. 201 C. proc. civ., întrucât nu s-a avut în vedere înscrisul, reprezentând o cerere formulată de expertul A.N., prin care învedera instanţei că este specializat în industrie alimentară şi lasă la apreciere, abilitarea sa de a efectua expertiza în cauză.
Recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt, în perioada aprilie 1997 – februarie 2001, societatea a efectuat o serie de importuri privind componente utilizate la fabricarea băuturilor răcoritoare din gama C.C., respectiv C.C. Partea I, încadrată de societate la poziţia tarifară 38.24.90.95; C.C. Partea 2, încadrată la poziţia tarifară 33.02.10.40; D.K. Partea I, încadrată la poziţia tarifară 38.24.90.95; etc.
Din analiza declaraţiilor vamale de import, a facturilor externe şi având în vedere adresa Direcţiei Reglementări şi Proceduri Vamale nr. 50077 din 27 octombrie 2000, referitoare la răspunsurile primite de la Direcţiei Generale Taxare şi Uniune Vamală a Comunităţii Europene şi de la Comitetul Sistemului Armonizat al Organizaţiei Mondiale Vamale, ce susţin punctul de vedere al Direcţiei Generale a Vămilor privind clasificarea tarifară a componentelor utilizate la fabricarea băuturilor răcoritoare din gama C.C., s-a constatat că în cazul a 83 declaraţii vamale de import, anumite componente utilizate la fabricarea băuturilor răcoritoare din gama C.C. au fost eronat încadrate.
S-a stabilit, astfel, că societatea datorează drepturi de import în sumă totală de 81.280.860.686 lei, respectiv taxe vamale, în sumă de 67.640.664.400 lei şi T.V.A., în sumă de 13.640.196.286 lei. De asemenea, au fost calculate majorări de întârziere aferente taxei vamale, în sumă de 83.366.198.423 lei şi majorări de întârziere aferente T.V.A., în sumă de 17.439.097.737 lei.
Contestaţia formulată de SC C.C. SRL a fost respinsă ca neîntemeiată, pentru capetele de cerere privind taxele vamale, în sumă de 67.640.644.400 lei; T.V.A., în sumă de 13.640.196.286 lei şi majorările de întârziere aferente T.V.A., în sumă de 17.439.097.737 lei. Totodată, a fost admisă contestaţia societăţii pentru capătul de cerere privind majorările de întârziere aferente taxelor vamale în sumă de 83.366.198.423 lei, reţinându-se că organele vamale, în mod eronat, au stabilit în sarcina societăţii aceste majorări, calculate de la data întocmirii D.V.I. şi până la emiterea procesului-verbal. S-a mai reţinut şi că eventualele majorări de întârziere s-ar calcula începând cu ziua imediat următoare încetării termenului de 7 zile, de la data comunicării debitului şi până la data achitării efective a acestuia.
Compania SC C.C. SRL, aşa cum s-a mai arătat, începând cu luna aprilie 1997, a importat concentrate necesare obţinerii produselor C.C., F., C.O. şi F.P., încadrându-le la poziţia tarifară 33.02.10.40 din Tariful Vamal de Import al României, fiind în opinia sa, scutite de la plata taxelor vamale.
De menţionat însă, este faptul că în mod nejustificat societatea solicită restituirea drepturilor vamale, întrucât poziţia tarifară din declaraţia vamală este corectă, la data impunerii s-a avut în vedere şi poziţia Comunităţii Europene.
Astfel, pentru încadrarea corectă a componentelor importate de SC C.C. SRL până în anul 2000 inclusiv, autoritatea vamală s-a adresat atât Direcţiei Generale Taxare şi Uniune Vamală, cât şi Comitetului Sistemului Armonizat de la Organizaţia Mondială a Vămilor, solicitându-i un punct de vedere oficial. În acest sens, la data de 15 decembrie 1999, Direcţia Generală Taxare şi Uniune Vamală comunică opinia sa asupra încadrării tarifare a componentelor C.C., confirmând opinia Direcţiei Generale a Vămilor.
Ulterior, conform Reglementării Comisiei Europene nr. 1694 din 24 august 2001, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. L2293 din 25 august 2001, s-a decis că produsele utilizate ca bază pentru fabricarea băuturilor nealcoolice, compuse din 40% acid fosforic anhidru, 30% caramel în sulfit de amoniu; 10% cofeină şi restul apă, se clasifică la codul tarifar 38.24.90.95.
Aceste reglementări au caracter obligatoriu, întrucât prin Legea nr. 98/1996, România a aderat la Convenţia Internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, inclusiv la anexa acesteia încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983.
Art. 3 din Reglementarea Comisiei Europene nr. 1694 din 24 august 2001, prevede că dispoziţiile acesteia intră în vigoare în termen de 20 de zile de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene.
Cum în cauză atât actul de control contestat nr. 41 din 30 martie 2001, cât şi Decizia nr. 1005 din 29 iunie 2001 sunt anterioare acestei reglementări, controlul vizând importurile aferente perioadei aprilie 1997 – februarie 2001, rezultă că Reglementarea Comisiei Europene nr. 1694 din 24 august 2001, nu este aplicabilă.
În consecinţă, ideea care se desprinde din analiza tuturor actelor şi lucrărilor dosarului, este aceea că la data derulării importurilor, cât şi la datele emiterii procesului-verbal de control ulterior şi a deciziei Ministerului Finanţelor Publice, încadrarea tarifară a componentelor băuturilor răcoritoare din gama C.C., adoptată de autorităţile vamale române, era în concordanţă cu opinia organismelor europene, iar măsurile dispuse au fost rezultatul deciziilor adoptate de autorităţile Uniunii Europene.
Faţă de cele ce au precedat, recursurile fiind întemeiate urmează a fi admise, a se casa sentinţa atacată şi în fond, a se a se respinge acţiunea formulată de SC C.C. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, precum şi de Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 839 din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea reclamantei SC C.C. SRL.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3601/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 3603/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si... → |
|---|
