CSJ. Decizia nr. 3608/2003. Contencios. Anulare partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3608/2003
Dosar nr. 437/2003
Şedinţa publică din 31 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 15 ianuarie 2002, la Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, sub nr. 557, reclamanţii S.V., S.E., S.N., Ţ.L. şi Ţ.M. au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei Bucureşti şi SC A. SA Cluj, sucursala Dej, anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 1682, în sensul diminuării suprafeţei, cu 39.287 mp.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamanţi, că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, în baza Legii nr. 18/1991 şi prin vânzare-cumpărare, pe care l-au înscris în cartea funciară şi că în mod nelegal o parte din acesta a fost inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, emis pârâtei SC A. SA.
La termenul din 4 octombrie 2002, reclamanţii şi-au precizat acţiunea, în sensul că au solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, pentru suprafaţa de 35.099 mp.
Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 496, pronunţată la 13 noiembrie 2002, a admis acţiunea reclamanţilor, aşa cum a fost precizată, a dispus anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în sensul diminuării cu suprafaţa de 35.099 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că excepţia privind lipsa de procedură prealabilă invocată de pârâţi, este neîntemeiată, iar pe fond, că reclamanţii şi-au dovedit dreptul încălcat, ce le-a fost reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru 1 ha, 9694 mp şi respectiv, 1 ha, 9593 mp, parte din ele fiind vândute lui Ţ.L. şi Ţ.M., dreptul de proprietate fiind transcris şi în cartea funciară.
De asemenea, s-a mai reţinut ca urmare a expertizei tehnice efectuate în cauză, că acesta se include în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis pârâtei, iar în legătură cu constituirea dreptului acesteia, s-a constatat că la data constituirii ca societate agricolă, potrivit Legii nr. 15/1999 şi HG nr. 838/1991, aceasta nu deţinea nici un act care să justifice titlul.
Referitor la sentinţa civilă nr. 1836, pronunţată la 10 iunie 1996, la Judecătoria Dej, prin care s-a constatat că SC A. SA Cluj, sucursala Dej, deţinea în administrare, teren în suprafaţă de 401.091,82 mp, instanţa a reţinut că aceasta nu şi-a dovedit dreptul de proprietate, ca urmare a unor decrete de expropriere şi nici împrejurarea că ar fi intrat în proprietatea statului român.
Nu a fost dovedită nici apărarea că pe aceste terenuri există lacuri şi amenajări piscicole în funcţiune, potrivit Legii nr. 400/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC A. SA Cluj, sucursala Dej, precum şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, susţinând, în esenţă, aceleaşi critici, cu privire la inadmisibilitatea acţiunii.
Pe fondul acţiunii, recurentele au susţinut că toată documentaţia care a stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi pe care expertul nu a avut-o în vedere, a demonstrat că terenul respectiv s-a aflat în administrarea societăţii, iar faptul că ulterior a fost înstrăinat, nu reprezintă altceva decât exercitarea dreptului de dispoziţie.
Ultima critică susţinută de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor s-a referit la obligarea la cheltuieli de judecată, susţinându-se în subsidiar că nu are nici o culpă în eliberarea actului.
Recursurile sunt nefondate.
Curtea, analizând criticile, în raport cu probele administrate în cauză, urmează să reţină netemeinicia acestora, constatând în legătură cu inadmisibilitatea acţiunii, că reclamanţii-intimaţi au parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Aceştia au înregistrat iniţial acţiunea în condiţiile dreptului comun, iar ulterior, la 6 februarie 2002, şi-au modificat acţiunea, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 29/1990, ocazie în care au şi parcurs procedura prealabilă, aşa cum rezultă din actele dosarului de fond.
În legătură cu criticile ce vizează fondul procesului, Curtea urmează să constate că prin actul emis de Ministerul Agriculturii s-a certificat un drept nelegal de proprietate, intimata SC A. SA nejustificându-şi titlul asupra terenurilor, proprietatea intimaţilor.
Rezultă, de asemenea, că recurenţii au aplicat în mod nelegal HG nr. 834/1991 şi Criteriile nr. 2665/1992, emise de Ministerul Finanţelor, privind stabilirea şi evaluarea terenurilor, că nu au fost avute în vedere documentele depuse de reclamanţi, referitoare la situaţia activului industrial amplasat pe acest teren care a fost înstrăinat (terenuri şi construcţii).
Contrar susţinerilor recurenţilor, s-a dovedit în legătură cu suprafaţa construită pe teren, că în realitate nu au existat lacuri piscicole, suprafeţele acestora fiind incluse în memoriul tehnic formal, în ideea justificării titlului pentru o suprafaţă mai mare de teren, iar construcţiile invocate reprezintă, de fapt, nişte magazii.
Proprietatea reconstituită intimaţilor-reclamanţi, prin titlurile de proprietate, este liberă de construcţii, aşa cum rezultă din raportul de expertiză administrat în cauză, ea fiind şi transcrisă în cartea funciară.
De altfel, însăşi recurentul Ministerul Agriculturii, în cadrul motivelor de recurs, a susţinut ca aspect subsidiar, că nu are culpă în emiterea actului atacat, transferând această răspundere în sarcina recurentei-intimate SC A. SA Cluj Napoca.
Cum instanţa de fond a analizat toate aspectele legate de încălcarea dreptului de proprietate invocat de reclamanţii-intimaţi, în condiţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, Curtea urmează să respingă recursurile, reţinând că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Cluj este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de SC A. SA Cluj, sucursala Dej şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, împotriva sentinţei civile nr. 496 din 13 noiembreie 2002, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3606/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 362/2003. Contencios. Anulare act... → |
|---|
