CSJ. Decizia nr. 363/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 363/2003
Dosar nr. 1974/2002
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Consiliul Baroului Maramureş a avizat negativ cererea reclamantului Ş.G., privind primirea în profesia de avocat. cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, motivând că prestaţia acestuia a fost neconvingătoare, aşa cum rezultă din examinarea testului scris.
Comisia Permanentă a U.A.R., prin Decizia nr. 1130 din 13 iunie 2001, a respins cererea reclamantului, de acordare a scutirii de examen, pentru primirea în avocatură, invocând temeiurile de fapt cuprinse în avizul baroului.
Consiliul Uniunii – U.A.R., prin Decizia nr. 8553 din 15 decembrie 2001, a respins contestaţia reclamantului, formulată împotriva deciziei nr. 1130/2001, avându-se în vedere propriile constatări, precum şi actele întocmite de Baroul Maramureş.
Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 102 din 21 martie 2002, a admis acţiunea, a anulat deciziile atacate şi pe cale de consecinţă, a obligat pârâţii să emită în favoarea reclamantului, Decizia de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, reţinând următoarele:
Reclamantul a îndeplinit funcţia de jurisconsult, peste 10 ani, conform cărţii de muncă, nu se află în nici una din situaţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 51/1995 şi îndeplineşte condiţiile menţionate în art. 11 din lege.
În ce priveşte lucrarea scrisă, s-a reţinut că reclamantul a răspuns, în mod corect, la toate întrebările puse în chestionar; că, de altfel, nici nu se poate determina care a fost modalitatea de punctare a răspunsurilor, de apreciere a acestora, de cine şi în baza căror criterii a fost corectată lucrarea, cu concluzia unei „prestaţii neconvingătoare"; totodată, că nu s-a stabilit anticipat o notă sau un punctaj minim, un punctaj maxim, pentru răspunsul la fiecare întrebare din chestionar, modalităţi obiective de apreciere a rezultatelor testului, ce puteau fi supuse unei verificări.
Or, calificativul „prestaţie neconvingătoare", în raport cu o lucrare necorectată, nepunctată, nu poate avea la bază o apreciere obiectivă, pentru a se face dovada că reclamantul nu ar corespunde profesiei de avocat din punct de vedere al probităţii, competenţei şi respectării dreptului la apărare.
S-a conchis că aprecierea cunoştinţelor juridice ale reclamantului trebuie privite şi prin prisma funcţiei îndeplinite de acesta, respectiv de arbitru pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Maramureş; că, reclamantul îndeplineşte condiţiile generale şi speciale prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru a fi primit în avocatură.
Împotriva sentinţei a declarat recurs U.A.R. şi Baroul Maramureş, pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinându-se, că hotărârea a fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, raportat la art. 32 din Statutul profesiei de avocat, care prevăd că avizul baroului - act premergător obţinerii deciziei de primire în profesia de avocat – care este de competenţa Consiliului U.A.R., după acordarea scutirii de examen de către Comisia Permanentă a U.A.R. - se acordă după verificarea cunoştinţelor referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat; or, răspunsurile reclamantului la întrebările chestionarului formulat de Baroul Maramureş, nu au fost complete şi exacte, astfel că avizul negativ este justificat şi pe cale de consecinţă, şi Decizia, prin care s-a refuzat scutirea de examen, este legală.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi şi statutului profesiei.
De la norma generală, stipulată în art. 16 alin. (1) şi art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, se instituie o excepţie, potrivit căreia, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen (…) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jusrisconsult, timp de 10 ani.
Dar, Decizia de primire în avocatură este atributul U.A.R., prin organele sale expres prevăzute şi în condiţiile cerute de lege şi de statutul emis în baza art. 63 lit. b) al legii.
Or, în cauză, organele abilitate să verifice cunoştinţele referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, pe de o parte, Baroul Maramureş, în exercitarea atribuţiilor pe care le are, potrivit statutului emis în baza Legii nr. 51/1995, republicată, având în vedere specificul activităţii desfăşurate de reclamant (secretar al Consiliului Popular, primar, jurisconsult), precum şi activitatea sa în instanţă, prin referatul întocmit, a avizat negativ cererea de primire în profesia de avocat ,cu scutire de examen; apoi, Consiliul Permanent al U.A.R. a apreciat justificat refuzul baroului şi pe cale de consecinţă, a respins cererea, după care, Consiliul Uniunii – U.A.R., având în vedere referatul întocmit de Baroul Maramureş, precum şi răspunsurile la întrebările chestionarului, a refuzat primirea reclamantului în profesia de avocat, fără scutire de examen.
Aşadar, autorităţile abilitate, potrivit Legii nr. 51/1995 şi statutului adoptat în baza acestei legi, să decidă cu privire la primirea în profesia de avocat, şi-au justificat legalitatea refuzului de primire a reclamantului în profesia de avocat, fără scutire de examen.
În raport cu cele menţionate, condiţionarea primirii reclamantului în profesia de avocat, de susţinerea unui examen, se înscrie în cerinţele Legii nr. 51/1995, republicată şi ale statutului adoptat în baza acestei legi.
În adevăr, reclamantul are vocaţie pentru a fi primit în profesia de avocat, însă convertirea acesteia în dreptul de a fi primit, se poate realiza prin susţinerea unui examen prealabil.
În consecinţă, faţă de cele arătate, recursurile sunt fondate, urmând să fie admise, casată sentinţa şi în fond, respinsă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de U.A.R. şi de Baroul Maramureş, împotriva sentinţei civile nr. 102 din 21 martie 2002, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3629/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3635/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
