CSJ. Decizia nr. 3609/2003. Contencios. Anulare decizie M.L.P.T.L.si proces-verbal D.R.D.P. Cluj. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3609/2003
Dosar nr. 489/2003
Şedinţa publică din 31 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC I. S.R.L. Zalău a chemat în judecată Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi Administraţia Naţională a Drumurilor Bucureşti – Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj, pentru a se dispune desfiinţarea deciziei nr. 141/10 ianuarie 2002, precum şi a procesului verbal nr. 9562 din 11 decembrie 2001 pentru suma de 2.075.957.028 lei.
Reclamanta a arătat că a achiziţionat motorină fără cotă, la fondul special al drumurilor publice pe care a vândut-o mai departe, păstrând destinaţia finală prezentă în declaraţie şi scopul declarat, respectiv a vândut-o pentru aprovizionarea autovehiculelor în scopul desfăşurării altor activităţi.
A solicitat şi suspendarea executării măsurilor dispuse prin procesul verbal, în temeiul art. 9 din Legea 29/1990.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 347/12 septembrie 2002, a admis în parte acţiunea şi a anulat în parte actele contestate, exonerând pe reclamantă de la plata sumei de 2.075.957.028 lei reprezentând: 1.547.268.822 lei, debit, 473.171.343 lei majorări de întârziere şi 55.516.863 lei penalităţi de întârziere şi a obligat pârâta la 19.730.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere concluziile expertizei contabile efectuate în cauză în care a arătat că motorina aprovizionată fără taxă de drum a fost comercislizată tot fără taxă, că reclamanta şi-a condus evidenţa contabilă în această privinţă separat, aşa cum prevede legea şi posedă declaraţii pe propria răspundere pentru scopul final al consumului acestei motorine care este pentru desfăşurarea altor activităţi şi nu pentru aprovizionarea autovehiculelor, conform art. 2 alin. (2) lit. b) din Normele metodologice nr. 4566/1999.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală pârâţii au declarat recurs şi au solicitat admiterea şi casarea sentinţei.
Administraţia Naţională a Drumurilor – Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, susţine că acţiunea trebuia să fie respinsă faţă de ea. Întrucât nu are calitate procesuală pasivă, organele sale doar au efectuat controlul, or luarea măsurilor de recuperare a sumelor datorate este de competenţa Autorităţii Rutiere Române. În mod greşit a fost obligată cu celălalt pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Ministerul Lucrărilor Publice Transporturilor şi Locuinţei solicită, admiterea recursului, casarea sentinţei şi în fond respingerea acţiunii întrucât reclamanta, fără a avea calitatea de producător sau importator, se ocupă cu comercializarea carburanţilor auto în staţiile Peco proprii, a achiziţionat combustibil fără cotă conform declaraţiei pe proprie răspundere dată pentru consum propriu şi în alte scopuri decât alimentarea autovehiculelor care circulă pe drumurile publice şi le-a revândut.
În mod greşit instanţa a apreciat că prin această metodă reclamanta nu ar fi prejudiciat Fondul Special al recursurilor publice, bazându-se pe o expertiză neconcludentă al cărui obiect a constat în verificarea declaraţiilor pe propria răspundere al celor care le-au dat, atribut al organelor de urmărire penală.
Recursul Administraţiei Naţionale a Drumurilor – Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj este nefondat.
În urma controlului efectuat la SC I. SRL Zalău, s-a verificat modul de respectare a legii 118/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi a Normelor metodologice cu aplicare ale acesteia, în perioada 1 ianuarie 1997 – 10 noiemnrie 2001.
Prin procesul verbal nr. 9562/11 decembrie 2001, s-a reţinut că reclamanta datorează suma de 2.075.957.028 lei, prin care:
- 1.547.268.822 lei debit la fondul special al drumurilor publice,
- 473.171.343 lei majorări de întârziere la plata debitului datorat
- 55.516.863 lei penalităţi de întârziere la plată conform OG 26/2001.
Împotriva acestui proces verbal s-a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin Decizia
141/2000.
Administraţia Naţională a Drumurilor – Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj susţine că nu ar avea calitate procesuală pasivă pentru că lucrătorii săi au efectuat doar controlul, or luarea măsurilor de recuperare a sumelor datorate este de competenţa autorităţilor rutiere române.
Susţinerea sa nu poate fi primită întrucât aceasta face parte din Administraţia Naţională a Drumurilor, participarea sa în proces fiind justificată prin actul de control contestat, pentru a putea să-şi facă apărări şi pentru opozabilitatea hotărârii.
Faţă de soluţia pronunţată, obligarea la plata cheltuielilor de judecată alături de celălalt pârât se justifică faţă de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
În consecinţă, recursul fiind nefondat urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
Recursul Ministerului Lucrărilor Publice Transporturilor şi Locuinţei este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea 118/1996, modificată şi completată cu Legea 264/2001 „obligaţia calculării şi vărsării sumelor rezultate din aplicarea prevederilor art. 4 din Legea 118/1996 revine producătorilor şi importatorilor, persoane fizice şi persoane juridice"
În consecinţă, SC I. S.R.L. Zalău care se regăseşte în categoria comercianţilor cu ridicata nu face parte dintre agenţii economici plătitori de taxă pentru constituirea fondului special al drumurilor publice, adică producători sau importatori.
În conformitate cu art. 4 alin. (1) pct. 1 şi 2 „sumele fondului special al drumurilor publice se constituie după cum urmează:
1.prin aplicarea unei cote de 25% asupra (modificată ulterior la 45%):
a) preţul cu ridicata, excluziv accizele, pentru carburanţi auto livraţi la intern de către producători;
b) valorii în vamă, stabilită potrivit legii, pentru carburanţiauto importanţi.
2. Prin aplicarea cotei de 5% asupra:
a) preţului cu ridicata, exclusiv accizele, pentru autoturismele şi remorcile livrate de către producătorii din ţară şi destinate vânzării pe piaţa internă";
Art. 14 din Legea 118/1996 stabileşte: „Constituirea şi gestionarea Fondului Special al Drumurilor Publice, stabilit potrivit prevederilor art. 4 din prezenta lege, se efectuiază de către Ministerul Transporturilor", iar art. 15 arată „Controlul respectării prevederilor prezentei legi se exercită de către RA Administraţia Naţională a Drumurilor din România, precum şi de către organele de specialitate ale Ministerului Transporturilor.
Din prevederile art. 2 lit. b) alin. (4) din Normele metodologice 4556/1999 rezultă „obligaţia de a calcula şi de a vărsa sumele datorate Fondului special al drumurilor publice revine producătorilor din ţară, persoane fizice sau juridice, indiferent de forma de organizare".
Art. 2 alin. (2) şi lit. b) din primul alineat stabilesc că „producătorii vor organiza şi evidenţia în mod distinct cantităţile şi valorile combustibililor vânduţi cumpărătorilor pentru folosirea în consum, în scopul desfăşurării altor activităţi decât cea menţionată la lit. a). În aceste cazuri cumpărătorii vor prezenta comanda şi declaraţia pe propria răspundere din care va reieşi scopul achiziţiei.
Perioada verificată cuprinde şi anul 2001, astfel că, în speţă sunt aplicabile atât Legea 264/2001, cât şi Norma metodologică nr. 3705/2001 care cuprinde dispoziţiile arătate mai sus în altă numerotare.
Potrivit actelor, rezultă că obligaţia la fondul special al drumurilor publice au numai producătorii interni şi importatorii, aceştia ţin evidenţa vânzărilor de carburant cu cotă şi fără cota datorată Fondului special al drumurilor publice .
Numai aceştia au obligaţia, prin lege, să ia declaraţii pe proprie răspundere de la cumpărător, să întocmească şi să transmită situaţia centralizată la titularul fondului, respectiv la Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
În speţă, reclamanta nu are calitatea de producător sau importator, astfel că nu putea face valabil astfel de acte, prin aceasta prejudiciindu-se Fondul special al drumurilor. În consecinţă se vor înlătura ca neconcludente concluziile expertizei contabile efectuate în cauză.
În consecinţă, recursul declarat de Ministerul Lucrărilor Publice Transporturilor şi Locuinţei este fondat, urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ. şi a se casa sentinţa atacată, iar în fond se va respinge acţiunea, actele contestate fiind temeinice şi legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de de Administraţia Naţională a Drumurilor – Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj împotriva sentinţei civile nr. 347 din 12 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului împotriva aceeaşi sentinţe.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3607/2003. Contencios. Anulare ordin M.J. Recurs | CSJ. Decizia nr. 361/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... → |
|---|
