ICCJ. Decizia nr. 3627/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3627/2003
Dosar nr. 2545/2002
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Consiliul Local Galaţi a solicitat ca instanţa să dispună anularea deciziei nr. 2065 din 20 decembrie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi exonerarea de plata sumei de 30.924.439.492 lei, reprezentând T.V.A. şi majorări de întârziere aferente, precum şi anularea procesului-verbal nr. 52062 din 9 octombrie 2001.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin actul de control s-a reţinut că Primăria municipiului Galaţi datorează suma de 11.806.202.024 lei T.V.A., pentru închirierea şi concesionarea terenurilor şi a spaţiilor cu altă destinaţie şi 19.118.237.468 lei, majorări de întârziere.
A mai arătat că a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de control, care a fost respinsă de Ministerul Finanţelor Publice, prin Decizia nr. 2065/2001.
Reclamantul a susţinut că Decizia este netemeinică şi nelegală, deoarece potrivit statutului juridic, Consiliul Local Galaţi este autoritate administrativă locală, care realizează un complex de activităţi pentru aducerea la îndeplinire a legilor sau, în limitele legii, prestează servicii publice.
A precizat că, fiind organ al administraţiei publice, nu este contribuabil plătitor de T.V.A., nefiind prevăzut în OG nr. 3/1992 şi nici în OG nr. 17/2000.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 79 din 20 iunie 2002, a respins ca neîntemeiată acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor legale incidente cauzei, activitatea de închiriere de bunuri pe bază de contract este asimilată prestărilor de servicii.
Nu sunt supuse T.V.A. operaţiunile pentru livrarea de bunuri şi prestări servicii rezultată din activitatea specifică autorizată, efectuate de instituţiile publice pentru activităţile lor administrative.
Prestările de servicii constând în închirierea de bunuri mobile şi imobile, nu fac parte din categoria activităţilor specifice autorizate organelor administraţiei publice, în speţă, Consiliului Local Galaţi.
Prin HG nr. 656/1997 a fost aprobată clasificarea activităţilor din economia naţională (C.A.E.N.), care la secţiunea „Administraţia publică", printre activităţile specifice autorizate, nu enumeră şi închirierea de bunuri.
Prin urmare, închirierea nefiind o prestare de servicii rezultată din activitatea specifică Consiliului Local Galaţi, ca instituţie publică, este supusă T.V.A., ca operaţiune impozabilă, alta decât cele menţionate la art. 3 alin. (1) din OG nr. 3/1992 şi art. 3 alin. (1) din OUG nr. 17/2000.
Împotriva sentinţei reclamantul a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii reclamantul a susţinut, în esenţă, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind totodată lipsită de temei legal.
A arătat că OG nr. 3/1992 şi OG nr. 17/2000, nu cuprind în categoria contribuabililor plătitori T.V.A., autorităţile publice.
A mai arătat că la 30 decembrie 1998, Consiliul Local Galaţi s-a înregistrat ca plătitor T.V.A., pentru vânzarea spaţiilor cu altă destinaţie, care s-a efectuat în baza unei legi speciale, HG nr. 505/1998, când s-a operat transferul de proprietate.
Or, în cazul închirierii şi concesionării bunurilor, consecinţă a administrării domeniului public şi privat al municipiului, dispoziţiile OG nr. 3/1992, republicată şi al OUG nr. 17/2002, prevăd scutirea de T.V.A., şi a instituţiilor publice.
Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce urmează:
Prin procesul-verbal de control nr. 52062 încheiat la 9 octombrie 2001, Consiliul Local Galaţi a fost obligat la plata sumei de 30.924.439.492 lei, reprezentând: 11.806.202.024 lei, T.V.A. şi 19.118.237.468 lei, majorări de întârziere aferente, reţinându-se că acesta nu a calculat, reţinut şi virat la bugetul statului, T.V.A., pentru sumele de bani obţinute din concesionarea unor bunuri ale domeniului public şi privat de interes local, măsură ce a fost menţinută prin Decizia nr. 2065/2001 a Ministerului Finanţelor Publice.
Potrivit art. 169 din OG nr. 61/2002, privind colectarea creanţelor bugetare, „sumele reprezentând T.V.A., datorate de către autorităţile administraţiei publice locale pentru prestări de servicii, constând în închirieri şi/sau concesionări de bunuri imobile, care până la data de 31 mai 2002 nu au fost facturate beneficiarilor şi nu au fost achitate la bugetul de stat, se anulează, inclusiv majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere aferente".
Aşadar, printr-un act normativ ulterior controlului financiar şi datei pronunţării sentinţei civile nr. 79 din 20 iunie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, atacată cu recursul de faţă, au fost exoneraţi de la plata acestor creanţe bugetare, autorităţile administraţiei publice locale care îndeplinesc condiţiile stabilite în ordonanţă.
Deşi soluţia instanţei de fond este corectă în raport cu normele legale incidente cauzei la data pronunţării sentinţei, având, însă, în vedere textul ordonanţei guvernului sus-menţionat, recursul urmează a fi admis, se va casa hotărârea atacată şi în fond, se va admite acţiunea, se vor anula actele administrative atacate, cu consecinţa exonerării reclamantului de la plata sumelor reţinute în sarcina sa, cu titlu de T.V.A. şi majorări de întârziere aferente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Local Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 79 din 20 iunie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantului Consiliul Local Galaţi.
Anulează Decizia nr. 2065/2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi procesul-verbal de control din 8 octombrie 2001, încheiat de Direcţia Controlului Fiscal Galaţi, privind sumele de 11.806.202.024 lei, reprezentând T.V.A. şi 19.118.237.468 lei, majorări de întârziere aferente.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3626/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.... | ICCJ. Decizia nr. 3628/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
