ICCJ. Decizia nr. 3635/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3635/2003
Dosar nr. 2252/2003
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul V.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea hotărârii nr. 333 din 18 decembrie 2002, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei hotărâri, care să constate că perioada 20 iulie 1955 – 25 martie 1957 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că deşi îndeplinea toate condiţiile prevăzute de lege, pârâta a refuzat să-i acorde drepturile solicitate.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 37/R din 25 martie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligată pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, care să constate că perioada menţionată de reclamant se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, reţinând, în esenţă că, reclamantul a făcut dovada că stagiul militar l-a efectuat într-un detaşament de muncă aparţinând Ministerului de Construcţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, susţinând că, din actele dosarului nu rezultă că detaşamentele de muncă în care a lucrat reclamantul, au făcut parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii, ori de prevederile Legii nr. 309/2002 beneficiază numai persoanele care au efectuat stagiul militar în aceste detaşamente de muncă, în perioada 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetăţeanul român care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă în perioada 1950 – 1961.
În speţă, din livretul militar al reclamantului rezultă că aceasta a lucrat în timpul stagiului militar în detaşamente de muncă, în perioada 20 iulie 1955 – 25 martie 1957.
Ori, câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-un detaşament organizat, în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoaşterea drepturilor sale.
Faptul că se contestă de către recurentă, apartenenţa detaşamentelor de muncă la Direcţia Generală a Serviciului Muncii, invocându-se fie tutela Ministerului Forţelor Armate, fie cea a Ministerului de Construcţii, nu prezintă importanţă în soluţionarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului legii reparatorii şi anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă, ordonată de regimul acelei epoci pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar.
În consecinţă, faţă de considerentele de mai sus, recursul urmează a fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 37/R din 25 martie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 363/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | ICCJ. Decizia nr. 3636/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
