ICCJ. Decizia nr. 3660/2003. Contencios-. Refuz acordare drepturi conform Legii53/1992. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV-
Decizia nr. 3660/2003
Dosar nr. 2308/2002
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată 30 noiembrie 2000, reclamantul G.I. a chemat în judecată Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoane cu handicap Prahova şi Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap Bucureşti, pentru a fi obligaţi să-i recunoască dreptul său de încadrare într-o categorie de persoană handicapată, care necesită protecţie socială, conform Legii nr. 53/1992 şi repararea pagubei cauzate prin neaplicarea acestui act normativ, în perioada octombrie 1998 – septembrie 2000.
În motivarea cererii reclamantul arată că în perioada 1992 - 1998 a beneficiat de dispoziţiile Legii nr. 53/1992 şi Legii nr. 35/1994, însă după data de 26 octombrie 1998, pârâţii au refuzat să-i recunoască şi să-i acorde drepturile aferente persoanelor handicapate, care necesită protecţie specială, deşi maladia de care suferă (hemofilie tip A), constituie un handicap congenital ireversibil.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.196.422.000 lei, despăgubiri materiale şi la daune morale în acelaşi cuantum.
Curtea de Apel Ploieşti, prin sentinţa civilă nr. 20 din 22 ianuarie 2001, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind încadrarea reclamantului în categoria persoanelor handicapate, a declinat capătul de cerere privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 53/1992 şi OUG nr. 102/1999, în favoarea Tribunalului Prahova.
Prin sentinţa civilă nr. 856 din 5 iunie 2001, tribunalul şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea curţii de apel.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 3790 din 21 noiembrie 2001, a secţiei de contencios administrativ, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Prin sentinţa civilă nr. 82 din 14 iunie 2002, această instanţă a respins ca nefondată cererea reclamantului.
Împotriva acestei ultime soluţii a declarat recurs reclamantul G.I., susţinând în esenţă că, instanţa de fond a interpretat greşit situaţia de fapt dedusă judecăţii şi că măsura sistării drepturilor prevăzute de Legea nr. 53/1992, începând cu 26 octombrie 1998, este abuzivă şi nelegală.
În final, recurentul menţionează că gradul II de invaliditate pe care îl are, atrage şi aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 53/1992 şi în prezent, a OUG nr. 102/1999.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că recurentul-reclamant s-a referit la certificatele medicale nr. 25 din 25 octombrie 1998 şi nr. 30 din 21 octombrie 1996, emise în baza Legii nr. 53/1992 şi la certificatul medical nr. 32 din 24 octombrie 1999, emis în baza Legii nr. 102/1999, privind protecţia specială şi încadrare în muncă a persoanelor cu handicap, certificate eliberate de către Comisiile de Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă din subordinea Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Prahova.
Până la data de 29 iunie 1999, când a apărut OUG nr. 102/1999, privind protecţia specială şi încadrării persoanei cu handicap, nu funcţionau comisiile de expertiză medicală pentru persoanele cu handicap din subordinea Secretariatului de Stat pentru Persoane cu Handicap.
Potrivit dispoziţiilor art. 27 din acest act normativ, încadrarea sau respingerea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap, care necesită protecţia specială în raport cu gradul de handicap, se atestă prin certificatul emis de Comisiile prevăzute de art. 22 şi 23.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede: „certificatele emise potrivit alin. (1) pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, iar alin. (3) prevede că deciziile acestei comisii pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare.
Prin certificatele medicale prezentate de recurentul-reclamant, acesta a fost încadrat în gradul II de invaliditate, raportat la maladiile de care suferă.
Atâta timp, cât cel în cauză nu a contestat, potrivit dispoziţiilor legale mai sus invocate la comisia superioară, încadrarea făcută, în mod corect instanţa de fond a apreciat că nu este îndreptăţit să beneficieze de drepturile speciale prevăzute de OUG nr. 102/1999, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de reclamant se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G.I. împotriva sentinţei civile nr. 82 din 14 iunie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3661/2003. Contencios-. Anulare decizie B.N.R.... | ICCJ. Decizia nr. 3661/2003. Contencios → |
|---|
