ICCJ. Decizia nr. 3661/2003. Contencios-. Anulare decizie B.N.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALATA CURTE DE CASATIE ŞI JUSTIŢIE
-SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV-
Decizia nr. 3661/2003
Dosar nr. 2331/2002
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ formulată la data de 4 iunie 2002 la Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, recurenta Societatea de Investiţii Financiare Moldova SA (S.I.F. Moldova) a solicitat anularea Ordinului nr. 36 din 26 martie 2002, emis de Viceguvernatorul Băncii Naţionale a României, prin care s-a dispus: anularea acţiunilor deţinute de S.I.F. Moldova SA la B.R.D. SA, R.C.R. SA, B.P. SA, peste cota de 5 % din capitalul social al fiecărei bănci; suspendarea dreptului de vot pentru acţiunile deţinute la capitalul social al băncilor peste limita de 5%; obligarea băncilor respective să anuleze acţiunile respective şi să emită alte acţiuni purtând acelaşi număr, pe care să le vândă, iar preţul încasat din vânzare să fie consemnat la dispoziţia dobânditorului iniţial după reţinerea cheltuielilor de vânzare.
S-a mai solicitat repunerea reclamantei în situaţia anterioară emiterii Ordinului nr. 36/2002, suspendarea aplicării dispoziţiilor Ordinului nr. 36/2002 al Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României, până la soluţionarea prezentei contestaţii, având în vedere că prin aplicarea ordinului se produc prejudicii foarte mari, plus cheltuieli de judecată.
În cuprinsul acţiunii, cât şi pe parcursul derulării procesului, reclamanta a precizat că temeiul juridic al cererii îl reprezintă dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, referitor la refuzul nejustificat al autorităţii de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, respectiv faptul de a nu răspunde petiţionarului în termen de 30 zile la data formulării contestaţiei la Ordinul nr. 36/2002 al Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României, conform art. 83 alin. (1) din Legea nr. 58/1998.
Prin sentinţa civilă nr. 74/2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
S-a reţinut că prin Ordinul nr. 193 din 18 iunie 2002 al Guvernatorului Băncii Naţionale a României a fost suspendată executarea Ordinului nr. 36/2002 al Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României, până la intrarea în vigoare a noii legislaţii aplicabile celor cinci societăţi de investiţii financiare, luându-se notă de scrisoarea Comisiei pentru buget finanţe, bănci a Senatului României.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că:
Instanţa confundă suspendarea actului administrativ cu anularea acestuia; instanţa a reţinut greşit faptul că nu există prejudiciu; s-au confundat efectele suspendării judiciare cu cele ale suspendării administrative; instanţa nu a judecat pricina în fond.
La data de 19 mai 2003, S.I. B.C. SA a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei, cerere admisă în principiu de instanţă în baza art. 52 C. proc. civ.
Verificând cauza, în funcţie de motivele de recurs formulate în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele.
Prin Ordinul nr. 36 din 26 martie 2002 al Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României s-a dispus ca începând cu data de 27 martie 2002, nivelul participaţiilor societăţilor de investiţii financiare la capitolul social al băncilor din anexă, pentru acţiunile deţinute la capitalul social al băncilor, peste limita de 5%, să fie suspendat; băncile să anuleze acţiunile respective şi să emită noi acţiuni care să fie vândute, iar preţul să fie consemnat la dispoziţia dobânditorului iniţial.
S.I.F. Moldova SA a formulat contestaţie la Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României, conform art. 83 alin. (1) din Legea bancară nr. 58/1998, la data de 4 aprilie 2002.
Comisia pentru buget finanţe, bănci a Senatului României a solicitat Băncii Naţionale a României ca, la momentul soluţionării contestaţiilor, să aibă în vedere şi posibilitatea suspendării aplicării ordinului, până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, în şedinţa din data de 5 aprilie 2002, a hotărât suspendarea executării Ordinului nr. 36 din 26 martie 2002 al Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României, până la intrarea în vigoare a noii legislaţii aplicabile celor cinci societăţi de investiţii financiare. De asemenea, a hotărât ca soluţionarea contestaţiilor adresate Băncii Naţionale a României să se realizeze după adoptarea actului legislativ menţionat.
În baza hotărârii Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României din 5 aprilie 2002, consemnată în încheierea nr. 7, Guvernatorul Bănci Naţionale a României a emis Ordinul nr. 193 din 18 aprilie 2002, prin care a suspendat executarea Ordinului nr. 36 din 26 martie 2002 al Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României. Acest ordin a fost comunicat şi reclamantei la data de 23 aprilie 2002.
Potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Legea nr. 58/1998, actele emise în aplicarea prezentei legi pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicarea acestora, la Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României, care se pronunţă prin hotărâre în termen de 30 de zile de la data sesizării.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că hotărârea Consiliului de Administraţie poate fi atacată la Curtea Supremă de Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare.
În considerarea art. 83 alin. (1) din Legea nr. 58/1998, reclamanta a formulat contestaţia din data de 4 aprilie 2002, demarând procedura prealabilă administrativ jurisdicţională legală. Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României nu s-a conforma, însă, dispoziţiilor acestui text din Legea bancară şi nu a pronunţat o hotărâre, care reprezintă actul administrativ jurisdicţional de finalizare a procedurii speciale jurisdicţionale prevăzute de art. 83 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 58/1998, cu referire la art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Procedeul urmat de Banca Naţională a României, prin emiterea de către Guvernatorul Băncii Naţionale a României a Ordinului nr. 193/2002 şi prin încheierea nr. 7 din 5 iunie 2002 a şedinţei Consiliului de Administraţie, nu circumscrie dispoziţiilor art. 83 din Legea nr. 58/1998. Aceste acte nu au fost emise în procedura jurisdicţională declanşată de petentă, ele fiind măsuri dispuse de Băncii Naţionale a României, în politica sa bancară.
Ca urmare, acţiunea formulată la instanţă de către reclamantă este justificată de refuzul autorităţii de a se pronunţa în conformitate cu dispoziţiile art. 83 alin. (1) din Legea bancară, competenţa materială aparţine curţii de apel, întrucât nu ne aflăm în situaţia prevăzută în alin. (2) al art. 83 din lege, actul fiind singura situaţie în care competenţa materială aparţine Curţii Supreme de Justiţie.
Din această perspectivă se constată că este greşită soluţionarea dată cauzei prin sentinţa recurată, curtea de apel nu putea aprecia asupra fondului pricinii deoarece nu a fost parcursă în totalitate procedura legală jurisdicţională prevăzută de textul de lege menţionat. Instanţa, făcând aprecieri asupra fondului pricinii, a încălcat competenţa Curţii Supreme de Justiţie, singura care putea analiza fondul, conform alin. (2) al art. 83 din Legea bancară, numai în situaţia în care partea formulează contestaţie împotriva hotărârii care trebuie pronunţată de Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României.
Curtea de apel avea numai competenţa de a aprecia asupra legalităţii refuzului autorităţii administrativ-jurisdicţionale de a răspunde contestaţiei depuse de petentă.
Aşa cum s-a precizat mai sus, Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României, în baza art. 83 alin. (1) din Legea nr. 58/1998, era obligat să pronunţe o hotărâre în cazul contestaţiei formulate de S.I.F. Moldova SA la Ordinul nr. 36/2002 al Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României.
Cum nu a procedat astfel, instanţa de fond trebuia să oblige pe pârâtă să se conformeze acestui text legal.
Pentru considerentele expuse recursul va fi admis, se va casa sentinţa şi se va admite acţiunea numai în parte, în sensul că va fi obligată pârâta să emită hotărârea prevăzută de art. 83 alin. (1) din Legea nr. 58/1998, în urma contestaţiei din data de 4 aprilie 2002 privind anularea Ordinului nr. 36 din 26 martie 2002 al Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României.
Cererea de intervenţie în interesul pârâtei va fi, de asemenea, admisă în parte pentru motivele admiterii parţiale a cererii principale.
Celelalte motive de recurs nu se pot analiza având în vedere soluţionarea dată cauzei.
Dosarul va fi înaintat Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, în considerarea dispoziţiilor art. 83 din Legea bancară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.I.F. Moldova SA Bacău împotriva sentinţei civile nr. 74 din 23 iulie 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi admite în parte acţiunea formulată de reclamanta S.I.F. Moldova SA Bacău.
Obligă pe pârâtă, prin Consiliul de administraţie, să emită hotărârea prevăzută de dispoziţiile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 58/1998, ca urmare a contestaţiei formulate de S.I.F. Moldova SA din data de 4 aprilie 2002 privind Ordinul nr. 36 din 26 martie 2002 al Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României.
Admite în parte cererea de intervenţie formulată se S.I.F. Banat-Crişana SA.
Trimite dosarul la Banca Naţională a României, Consiliul de Administraţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3658/2003. Contencios. Anularea masurii de... | ICCJ. Decizia nr. 3660/2003. Contencios-. Refuz acordare... → |
|---|
