CSJ. Decizia nr. 3686/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3686/2003
Dosar nr. 1335/2002
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2002
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 ianuarie 2002, H.D. a chemat în judecată U.A.R., solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 8509 din 15 decembrie 2001, prin care pârâta i-a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 1054 din 15 martie 2001, a Comisiei Permanente a U.A.R., ca nelegală.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtei să-l înscrie în profesia de avocat, cu scutire de examen.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este licenţiat în ştiinţe juridice, cu diplomă de licenţă eliberată de Universitatea din Bucureşti, la 12 septembrie 2001.
La data de 7 decembrie 2000 a depus la Baroul Vâlcea, cerere de înscriere în profesia de avocat, cu scutire de examen, prevalându-se de dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, atunci în vigoare.
Deşi erau îndeplinite toate cerinţele legale pentru rezolvarea favorabilă a cererii, Baroul Vâlcea a dat aviz negativ, iar U.A.R., prin Decizia nr. 1054 din 15 martie 2001, i-a respins cererea de acordare a scutirii de examen, pentru temeiurile menţionate în aviz.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 25/F-C din 25 februarie 2002, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
În esenţă, instanţa a reţinut că potrivit art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data depunerii cererii, 7 decembrie 2000, reclamantul H.D. are dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen; că, deci, în mod greşit Comisia Permanentă şi apoi, Consiliul U.A.R. i-a respins cererea, încălcându-i astfel dreptul legal de primire în profesie, fără susţinerea vreunui examen.
Hotărârea a fost atacată cu recurs de către pârâta U.AR.
Recurenta a susţinut că eronat prima instanţă a considerat că prevederile Legii nr. 231/2000, de modificare a Legii nr. 51/1995, nu-i sunt aplicabile reclamantului.
Că oricum, acesta nu a susţinut şi promovat interviul prevăzut de legea respectivă.
În plus, absolvind cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii Ecologice din Bucureşti, reclamantul nu are nici pregătirea necesară pentru accesul în profesia de avocat.
Criticile, formulate prin motivele de casare, nu sunt întemeiate.
Din probele cu înscrisuri administrate în cauză, rezultă fără echivoc că reclamantul H.D. a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Ecologice din Bucureşti şi este licenţiat în ştiinţe juridice, cu diplomă de licenţă eliberată de Universitatea Bucureşti, la 12 septembrie 2001.
Media examenului de licenţă a fost de 9,43, iar la data de 7 decembrie 2000 el a depus la Baroul Vâlcea, o cerere pentru înscrierea în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Această dată coincide cu data intrării în vigoare a Legii nr. 231/2000, de modificare a Legii nr. 51/1995. Art. IV al legii ulterioare stabileşte, însă, că dispoziţiile sale se vor aplica la 30 de zile de la publicare.
Prin urmare, în mod corect a reţinut prima instanţă că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispoziţiile legii noi, care introduc obligativitatea examenului, ci prevederile legale nemodificate, în vigoare la data înregistrării cererii sale, de înscriere în avocatură, cu scutire de examen.
Cât priveşte interviul, atât Baroul Vâlcea, cât şi U.A.R. nu au demonstrat faptul chemării reclamantului şi nici cel al refuzului acestuia, de a se prezenta în vederea unei asemenea verificări a cunoştinţelor.
În consecinţă, lipsa interviului este imputabilă autorităţii publice, care avea obligaţia să-l organizeze, iar nu lui H.D.
Pe de altă parte, odată cu cererea de înscriere în avocatură, reclamantul a depus recomandările făcute de doi avocaţi definitivi, anume A.E. şi G.V., care şi-au asumat sarcina de îndrumare profesională efectivă a acestuia pe întreaga durată a stagiului, în cadrul cabinetului individual.
Rezultând, aşadar, că prin actele administrative de autoritate supuse controlului judecătoresc, a fost nesocotit dreptul reclamantului de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, consacrat de art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în formularea anterioară, Curtea Supremă de Justiţie apreciază că legal şi temeinic, prima instanţă a admis acţiunea.
În consecinţă, urmează a se respinge recursul de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.A.R., împotriva sentinţei civile nr. 25/F-C din 25 februarie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2002.
| ← CSJ. Decizia nr. 368/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 3693/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
