CSJ. Decizia nr. 37/2003. Contencios. Anulare decizie a Consiliului Concurentei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 37/2003
Dosar nr. 1684/2002
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 februarie 2000, sub nr. 334/2001, reclamanta T.M., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, a solicitat anularea deciziei nr. 541 din 11 decembrie 2000, a Plenului Consiliului Concurenţei, ca fiind netemeinică şi nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în legătură cu vânzarea-cumpărarea SC R. SA Gheorghieni, nu a comis nici o ilegalitate.
La a 5-a ofertă de vânzare-cumpărare prin negociere directă, reclamanta a participat prin mandatar, ulterior s-a retras oferta, cu pierderea garanţiei de participare, nu a avut înţelegeri cu nici unul din participanţi, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din Legea nr. 21/1996, fiind persoană fizică, nu agent economic şi nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 5, referitoare la cifra de afaceri.
Prin sentinţa nr. 160 din 20 februarie 2002 s-a respins ca neîntemeiată, acţiunea.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
La ultimul anunţ de publicitate au depus oferte pentru cumpărarea SC R. SA Gheorghieni, SC E. SRL, ofertă evaluată la 79,40 puncte, T.M., cu 61,7 punte şi SC E.F. SRL, cu 48,85 puncte.
SC E.F. SRL are doi asociaţi, administrator E.E. şi T.M., deţinători a 95% şi respectiv, 5% din capitalul social.
T.M. a depus oferta ca persoană fizică, iar SC E.F. SRL, ca persoană juridică.
T.M. a dat procură pentru negocieri cu F.P.S., numitei M.M., contabilă la SC E.F. SRL.
La 25 septembrie 1998, reclamanta şi-a retras oferta, cu pierderea garanţiei de participare la negocieri.
SC E. SRL nu a achitat garanţia de participare şi anterior negocieri, şi-a retras oferta. Această retragere a avut loc în urma unei înţelegeri pe care societatea a făcut-o cu administratorul SC E.F. SRL, urmând să primească în schimb, 40% din acţiunile SC R. SA, materializate în anumite elemente de patrimoniu.
Rezultă că între SC E.F. SRL şi T.M. s-a realizat o înţelegere tacită pe orizontală, care a avut ca obiect denaturarea concurenţei pe piaţa relevantă şi participarea cu oferte trucate la concursul de oferte, efectul acestei înţelegeri fiind faptul că preţul a fost denaturat, valoarea obţinută de F.P.S. fiind mai mică.
Dispoziţiile încălcate de reclamantă sunt art. 5 alin. (1) şi art. 5 lit. f) din Legea nr. 21/1996, în care se stipulează că: „sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici sau asociaţii de agenţi economici, orice decizii de asociere sau practici concertate între acestea, care au ca obiect sau pot avea ca efect, restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau o parte a acesteia, în special cele care urmăresc - lit. f) – participarea în mod concertat cu oferte trucate la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte.
De asemeni, s-a constatat că art. 8 pct. 1 şi 2 s-a aplicat corect, amenda a fost corect individualizată – conform art. 55-56 din Legea nr. 21/1996.
Împotriva sentinţei a formulat recurs, reclamanta T.M., criticând-o astfel:
Instanţa a considerat în mod eronat că s-a săvârşit o faptă încadrabilă în art. 5 lit. f) din Legea nr. 21/1996, întrucât nu s-a dovedit nici un comportament din partea participanţilor la negocierea directă, privind privatizarea SC R. SA. Renunţarea la participare privind continuarea negocierilor, nu înseamnă o atitudine anticoncurenţială, atâta vreme, cât nu s-a dovedit un interes.
Inţelegerea cu SC E. SRL, de asemenea, nu poate fi interpretată ca anticoncurenţială, atâta vreme, cât pentru această societate expirase termenul de depunere a garanţiei, de două zile.
Prevederile art. 5 Legea nr. 21/1996 şi ale art. 8 aceiaşi lege, nu-i sunt aplicabile, neavând cifra de afaceri în anul 1997, anterior privatizării, iar cota de piaţă deţinută de societate era inferioară nivelului cerut de art. 8 alin. (1).
În speţă, nu erau aplicabile prevederile alin. (2) al art. 8 Legea nr. 21/1996.
Conform Ordinului nr. 37 din 18 martie 1997, al Preşedintelui Consiliului Concurenţei, plafonul prevăzut de art. 8 alin. (1) Legea nr. 21/1996, a fost stabilit la 5 miliarde lei pe 1997, ce a rămas valabil, până la publicarea Ordinului nr. 13 din 14 februarie 2001, când s-a majorat la 15 miliarde lei.
Toţi participanţii la negocierile directe au avut cifre de afaceri, inferioare plafonului cerut.
Cota de piaţă de 100% stabilită de Consiliul Concurenţei, pentru SC E.F. SRL, este aberantă; societatea nu s-a situat la nici 5%.
Nefiind întrunite cumulativ cifra de afaceri şi cota de piaţă, nu erau aplicabile pevederile art. 5 din Legea nr. 21/1996.
Este, de asemeni, greşit raţionamentul instanţei, în sensul că art. 8 alin. (1) Legea nr. 21/1996, nu se aplică în speţă.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Aşa cum s-a reţinut de instanţa de fond, în scopul vânzării pachetului de acţiuni, s-au organizat 3 licitaţii şi 2 negocieri directe, anunţate în presa centrală.
După ultimul anunţ din 19 august 1998, s-au depus trei oferte de cumpărare de către SC E.F. SRL, SC E. SRL şi persoana fizică, T.M., în ultima zi a termenului, respectiv 21 septembrie 1998, la ore apropiate.
Din procesul-verbal încheiat la negociere, în 23 septembrie 1998, a rezultat că înainte de negocieri, SC E. SRL care, de altfel, nu achitase garanţia de participare, şi-a restras oferta, însă, în prealabil, a avut o înţelegere cu SC E.F. SRL, prin act autentic, în sensul ca SC E. SRL să primească în schimb, 40% din acţiunile SC R. SA, sub forma unor elemente de patrimoniu.
La cererea celor doi ofertanţi rămaşi, s-a prelungit termenul de negociere, la 25 septembrie 1998, când la începutul şedinţei, T.M., prin reprezentanta M.M., şi-a restras oferta;, în aceste condiţii a pierdut garanţia de 72.336.000 lei. M.M. este contabilă la SC E.F. SRL.
Cele două oferte ale persoanei fizice şi societăţile au avut caracteristici comune, ceea ce demonstrează o înţelegere tacită între cei doi ofertanţi, care a şi dus la retragerea ofertei din partea persoanei fizice, rămânând în dicuţie, oferta SC E.F. SRL.
Investigaţia Oficiului Concurenţei a demonstrat în mod cert înţelegerile dintre cei trei ofertanţi, prezentarea unei oferte trucate, SC E.F. SRL cunoscând faptul că va rămâne singură la negociere.
În aceste condiţii, în mod legal, s-a constatat încălcarea art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea concurenţei nr. 21/1996, de participaţie la negocierea directă.
Fiind vorba de înţelegeri tacite, instanţa a reţinut încadrarea de mai sus, comportamentul celor trei ofertanţi fiind concertat.
Înţelegerea dintre SC E.F. SRL şi SC E. SRL a fost expresă, materializată în act autentic; nedepunerea garanţiei de participare şi retragerea ulterioară a ofertei, înainte de negocieri, dovedesc faptul că SC E. SRL nici nu a avut intenţia de a participa, ci doar s-a dat impresia că F.P.S. poate alege dintre ofertanţi, consecinţa fiind că valoarea obţinută de F.P.S. a fost mai mică, decât în cazul unor condiţii normale de concurenţă.
De asemeni, în mod legal s-a făcut aplicarea în cauză, a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, întrucât menţionarea expresă a licitaţiilor şi a altor forme de concurs de oferte, menţionate în art. 5 alin. (1) lit. f), dovedesc faptul că legiuitorul a avut în vedere toate modalităţile prin care vânzarea se realizează prin concurs de oferte şi că participarea concertată cu oferte trucate se sancţionează .
Regulamentul pentru aplicarea art. 5 şi 6 din Legea Concurenţei,la art. 1 alin. (3), menţionează că sunt sancţionate practicile anticoncurenţiale, indiferent de cota de piaţă şi cifra de afaceri, ale agenţilor economici, atunci când privesc participarea cu oferte trucate la licitaţii; în acest mod s-au preluat pevederile art. 5 alin. (1) lit. f) din legea concurenţei.
Prin alin. (2) al art. 8 Legea nr. 21/1996, legiuitorul, aşa cum s-a arătat mai sus, prin licitaţie s-a referit la orice formă de concurs de oferte, fără a avea importanţă dacă este licitaţie sau negociere directă.
Sentinţa nr. 160/2002 fiind legală şi temeinică sub toate aspectele, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.M., împotriva sentinţei civile nr. 160 din 20 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3698/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3703/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
