ICCJ. Decizia nr. 3693/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3693/2003
Dosar nr. 2270/2003
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.L. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Covasna, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 348/2003 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, care să constate că perioada 26 iunie 1954 – 1 decembrie 1956 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, deşi îndeplinea condiţiile legale, pârâta nu i-a recunoscut drepturile invocate.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 31/R din 25 martie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 348/2003 şi obligarea pârâtei să constate că perioada 26 iunie 1954 – 1 decembrie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că atâta vreme, cât nu se contestă prestarea muncii în timpul stagiului militar într-un detaşament organizat în acest scop, nu există motive pentru a excepta solicitantul de la recunoaşterea drepturilor sale.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Covasna, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că:
Atât din titlul Legii nr. 309/2002, cât şi din textul art. 1 rezultă fără nici un dubiu că beneficiari ai acestei legi reparatorii sunt numai persoanele care au efectuat stagiul militar într-un detaşament de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, instituţie civilă în afara armatei.
Statutul juridic al Direcţiei Generale a Serviciului Muncii este esenţial sub aspectul stabilirii beneficiarilor legii, iar extinderea beneficiului acesteia şi asupra celor care au efectuat stagiul militar în activităţi de muncă din cadrul armatei, reprezintă nu numai o violare a legii, ci chiar o substituire a instanţei legiuitorului, care, prin Legea nr. 309/2002, a considerat oportun să recompenseze pentru „munca prestată anterior, ordonată de regimul acelei epoci, pe criterii ideologice", numai persoanele definite la art. 1 din lege.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, precum şi cu cele ale Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, beneficiază de drepturile prevăzute de lege, persoanele care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă, iar stabilirea acestora se face la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de centrele militare judeţene sau de U.M. nr. 02405 Piteşti - art. 6 alin. (2) din lege.
În cauză, din livretul militar seria CH nr. 045097, rezultă că intimatul-reclamant şi-a desfăşurat activitatea în formaţiuni de muncă în cadrul unităţilor militare (U.M. nr. 04928), în meseria de constructor, fiind lăsat la vatră „combatant neinstruit".
Aşa fiind, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Covasna împotriva sentinţei civile nr. 31/R din 25 martie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3686/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | ICCJ. Decizia nr. 3698/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
