CSJ. Decizia nr. 370/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 370/2003
Dosar nr. 1952/2002
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la Curtea de Apel Alba Iulia, SC V.S. SRL Alba Iulia a solicitat anularea deciziei nr. 1325 din 31 august 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi exonerarea sa de plata sumei de 29.943.074, taxă de timbru, stabilită de Tribunalul Alba, prin încheierea de şedinţă din 25 aprilie 2001, în dosarul nr. 4913/2000.
A motivat că este scutită de plata acestei taxe, în temeiul art. 43 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, acţiunea având ca obiect drepturi ce se acordă asiguraţilor.
Curtea de apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 290 din 17 octombrie 2001, a respins ca nefondată, cererea reclamantei, reţinând că a solicitat plata reactualizată a unor despăgubiri şi plata beneficiului nerealizat, ca urmare a nefolosirii autoturismului avariat şi ca atare, nu sunt aplicabile prevederile art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000.
A constatat că prevederile invocate au în vedere numai sumele cu titlu de despăgubiri asigurări şi drepturi ce se acordă asiguraţilor, ori sumele exced clauzelor contractului de asigurare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC V.S. SRL.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2220 din 13 iunie 2002, a respins recursul, însă pentru alte considerente, decât instanţa de fond.
A reţinut că obiectul cererii S.A.R.I. îl constituie sume datorate în baza contractului de asigurare, iar actuala reglementare în domeniul asigurărilor, respectiv art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000, nu mai enumeră în mod expres, şi taxele de timbru, în categoria scutirilor ce se acordă asiguraţilor, cu referire la drepturile aferente contractelor de asigurare, or scutirile trebuie prevăzute expres prin legi speciale, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie nr. 2220/2002, a formulat contestaţie în anulare, reclamanta, invocând dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Curtea, analizând contestaţia în anulare, în raport cu Decizia atacată, motivele de recurs formulate în dosarul nr. 4424/2001 şi dispoziţiile legale invocate, constată ca nefondată, această cerere, pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare, reglementată de art. 318 C. proc. civ., poate fi exercitată împotriva hotărârilor instanţei de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
În sensul acestui text de lege, greşeala materială reprezintă neregularităţi evidente privind actele de procedură şi care au fost determinate pentru soluţia dată recursului.
În consecinţă, eroarea materială pe care se întemeiază exercitarea acestei căi extraordinare de atac, nu se referă la probleme de fond, cum ar fi situaţia de fapt reţinută şi probele administrate.
Prin contestaţia formulată s-a susţinut că hotărârea atacată este rezultatul unei erori materiale, instanţa de recurs omiţând să cerceteze motivele de recurs şi textele de lege invocate în sprijinul susţinerilor sale, respectiv dispoziţiile art. 43 alin .(1) lit. b) din Legea nr. 32/2000 şi dispoziţiile art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991.
Or, în cauză, instanţa supremă, prin Decizia nr. 2220/2002, a analizat motivele de recurs formulate, cu referire inclusiv la stabilirea obiectului cererii S.A.R.I. şi a dat o interpretare corectă a dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, iar această soluţie este, firesc, consecinţa liberei aprecieri a probelor administrate şi nu constituie greşeală materialăM în sensul dispoziţiilor legale invocate.
Nefiind îndeplinite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de textul de lege sus-menţionat, se va respinge ca nefondată, contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC V.S. SRL Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 2220 din 13 iunie 2002, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2003
| ← ICCJ. Decizia nr. 3788/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 379/2003. Contencios. Recurs anulare acte... → |
|---|
