ICCJ. Decizia nr. 3787/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3787
Dosar nr. 2332/200.
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 aprilie 2003, reclamanta A.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 3103 din 17 aprilie 2002 şi obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 şi calitatea de persoană refugiată din motive de persecuţie etnică.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că este îndreptăţită la recunoaşterea calităţii de beneficiară a OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât s-a născut în timpul refugiului mamei sale, având acelaşi statut cu aceasta.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 205/CA/2003 – P din 12 mai 2003, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că şi copiii născuţi în localitatea unde părinţii lor au fost strămutaţi sau refugiaţi au acelaşi statut cu părinţii lor, suferind alături de ei persecuţiile etnice respective şi că reclamanta se află în această situaţie.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare.
În esenţă, pârâta a susţinut nelegalitatea hotărârii recurate cu motivarea că încalcă prevederile OG nr. 10/1999 cu modificările ulterioare şi precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale care nu prevăd acordarea de drepturi pentru copiii născuţi în refugiu.
Recursul nu este fondat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 31 mai 1942 în localitatea Sinaia, raionul Sinaia, unde mama sa, P.A., se refugiase din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele şase situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lors-au refugiat sau au fost strămutaţi ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit mama sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori, trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Nu este întemeiată susţinerea recurentei privind precizările C.N.P.A.D.A.S., deoarece acestea contravin atât scopului, cât şi spiritului legii.
Cu această motivare, soluţia Curţii de Apel este legală şi temeinică, urmând ca, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 205/CA/2003 – P din 12 mai 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 11 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3786/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3788/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
