ICCJ. Decizia nr. 3791/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3791/2003
Dosar nr. 2336/2003
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 aprilie 2003, reclamantul F.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 4518 din 11 martie 2003 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că s-a născut în localitatea în care părinţii săi s-au refugiat datorită persecuţiilor etnice suferite şi că surorii sale, care era născută la data strămutării, i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de lege.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 200/CA/2003 – P din 12 mai 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi să-i plătească acestuia cheltuieli de judecată în sumă de 500.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că şi copiii născuţi în localitatea unde părinţii lor au fost strămutaţi sau refugiaţi au acelaşi statut cu părinţii lor, suferind alături de ei persecuţiile etnice respective şi că reclamantul se află în această situaţie.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, susţinând, în esenţă, că nefiind născut la momentul strămutării reclamantul nu avea nici capacitatea de folosinţă, nici de domiciliu pentru a-i putea fi aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, care conţin o enumerare limitativă.
Recursul nu este fondat.
Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 6 iunie 1943 în comuna Ceica, judeţul Bihor, unde părinţii săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele şase situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori, trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia Curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul să fie respins ca neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată recurenta la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant F.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 200/CA/2003 – P din 12 mai 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatului F.C. suma de 500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3790/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3794/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
