ICCJ. Decizia nr. 3708/2003. Contencios. Anulare partiala Hotarâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3708/2003
Dosar nr. 2217/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Direcţia Silvică Harghita a solicitat anularea parţială a HG nr. 1351/2001 – Anexa nr. 48 poziţia nr. 29, 33, 35, 36, motivând că aceasta cuprinde bunuri constituind domeniul public al comunei Sândominic, iar poziţiile precizate indică drumuri forestiere cuprinse în inventarul reclamantei, constituind patrimoniul său, conform HG nr. 15/1994.
Pârâtul a chemat în garanţie Consiliul Local al comunei Sândominic şi Consiliul Judeţean Harghita.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 73 din 27 martie 2003, a respins acţiunea reclamantei.
Totodată, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie, precum şi cererea intervenientului Ministerul Administraţiei Publice.
Apoi, a obligat în solidar reclamanta şi pârâtul la plata în favoarea chematului în garanţie a sumei de 5.000.000 lei.
În ce priveşte acţiunea, s-a reţinut că HG nr. 1351/2001, constituie un act de gestiune, care este exceptat controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ, potrivit art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990.
În acelaşi timp, s-a reţinut că în raport de esenţa actului administrativ atacat, atât chemarea în garanţie, cât şi cererea de intervenţie în interesul unei părţi, sunt inadmisibile.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Harghita şi Guvernul României.
Reclamanta, în recursul formulat, susţine că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii; totodată, că este lipsită de temei legal.
Guvernul României susţine că, în mod nejustificat, a fost respinsă cererea de chemare în garanţie, având în vedere că autorităţile, a căror introducere în cauză a fost solicitată, sunt cele care au emis actele care au stat la baza hotărârii adoptate; de asemenea, se susţine că în mod nelegal a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în solidar cu reclamanta.
Recursurile sunt fondate, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 26 pct. 5 C. proc. civ. care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Fără arătarea motivelor şi a probelor, instanţa pronunţă o soluţie netemeinică care, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este supusă casării, întrucât cu privire la aceasta nu se poate exercita controlul judiciar.
Contrar acestor dispoziţiuni, prima instanţă, deşi a soluţionat cauza în fond şi a respins acţiunea ca neîntemeiată, nu arată care sunt motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea în acest scop, ci invocă doar în considerentele hotărârii excepţia prevăzută de art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990.
Din hotărârea atacată rezultă că excepţia invocată nu a fost dezbătută în contradictoriu cu părţile, aşa cum este obligatoriu, potrivit art. 129 C. proc. civ. şi, de asemenea, instanţa nu s-a pronunţat asupra acesteia, conform art. 137 alin. (1) C. pen., care prevede că instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Aşadar, prima instanţă a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, întrucât, pe de o parte, nu a motivat-o, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., iar pe de altă parte, a invocat în considerente o excepţie care nu a fost dezbătută în contradictoriu cu părţile.
De asemenea, hotărârea nu este motivată nici în ce priveşte soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie.
În consecinţă, urmează a admite recursurile, a casa sentinţa şi a trimite cauza spre rejudecare, cu respectarea dispoziţiilor legale precitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Harghita şi de Guvernul României, împotriva sentinţei civile nr. 73 din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3707/2003. Contencios. Anulare Hotarâre... | ICCJ. Decizia nr. 3709/2003. Contencios. Recurs anulare decizie... → |
|---|
