ICCJ. Decizia nr. 3782/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3782
Dosar nr. 595/200.
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 35 din 30 iulie 2002, colegiul jurisdicţional Neamţ al Curţii de Conturi a admis contestaţia formulată de M.C. şi a anulat dispoziţia de imputare nr. 944 din 22 decembrie 2000 emisă în sarcina lui de către primarul municipiului Roman pentru suma de 47.744.523 lei, ca nelegală.
De asemenea, a respins cererea contestatorului cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi prin Decizia nr. 628 din 13 noiembrie 2002 a admis recursul jurisdicţional declarat în cauză de Primăria municipiului Roman şi a modificat sentinţa în sensul admiterii în parte a contestaţiei şi menţinerii dispoziţiei de imputare pentru suma de 26.404.337 lei.
Totodată, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs contestatorul M.C., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a cerut admiterea recursului, casarea deciziei atacată iar în fond, admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.
Recursul este admisibil, dar nu în sensul considerentelor invocate de recurent, ci pentru motivele care se vor expune în continuare.
Astfel, cum s-a arătat în cele ce preced, obiectul contestaţiei formulată de M.C., şef al serviciului bazar Obor din cadrul Primăriei municipiului Roman, îl constituie dispoziţia de imputare nr. 944 din 22 decembrie 2000 emisă în sarcina sa de către primarul municipiului pentru suma de 42.744.523 lei, reprezentând contravaloarea chiriei neîncasate.
Angajarea răspunderii materiale a salariatului s-a făcut ca urmare a unor constatări efectuate de Biroul audit intern, consemnate în nota nr. 23099 din 22 decembrie 2000.
În preambulul dispoziţiei au fost menţionate prevederile art. 102 pct. 1, art. 103, art. 108 şi art. 109 C. muncii, atunci în vigoare, art. 44 lit. x) şi y) din Legea nr. 69/1991, privind administraţia publică locală.
Rezultă aşadar, că pretinsul prejudiciu produs în patrimoniul autorităţii administraţiei publice locale nu a fost stabilit ca urmare a controlului efectuat de organele Curţii de Conturi, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 94/1992, modificată.
În consecinţă, s-a apreciat greşit că, Colegiul jurisdicţional Neamţ este competent să soluţioneze, în primă instanţă, contestaţia, conform art. 41 din aceeaşi lege.
La rândul său, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a nesocotit dispoziţiile legale privitoare la competenţa materială, atunci când prin Decizia recurată s-a pronunţat asupra recursului şi a rezolvat în fond contestaţia, în sensul menţinerii dispoziţiei de imputare pentru suma de 26.404.337 lei.
Ţinând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul şi a se dispune casarea ambelor hotărâri pronunţate de organele Curţii de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă spre competentă soluţionare la Tribunalul Neamţ, secţia litigii şi conflicte de muncă.
Văzând şi dispoziţiile art. 2 lit. b) şi art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 70, art. 73 şi urm. din Legea nr. 168/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de M.C. împotriva deciziei nr. 628 din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Desfiinţează Decizia atacată şi sentinţa nr. 35 din 30 iulie 2002 a Colegiului Jurisdicţional Neamţ şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Neamţ, secţia litigii şi conflicte de muncă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 11 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3780/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3785/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
