ICCJ. Decizia nr. 3853/2003. Contencios. Recurs împotriva deciziei Curtii de Conturi-Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3853/2003
Dosar nr. 746/2002
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia atacată cu recurs, Decizia nr. 493, pronunţată la data de 16 octombrie 2001 în dosarul nr. 493/2001, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins recursurile jurisdicţionale formulate de pârâţii P.D., M.I., D.D., T.I., B.I., împotriva sentinţei nr. 44 din 9 octombrie 2000, pronunţată de Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi în dosarul nr. 26/1997.
Pentru a pronunţa această soluţie, secţia jurisdicţională a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa nr. 44 din 9 octombrie 2000, Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi a admis în parte actul de sesizare nr. 145/36D/1996 al Procurorului Financiar de pe lângă Camera de Conturi Caraş-Severin şi a obligat pe pârâţii P.D., M.I., C.A., C.G., B.M., T.I., B.I., S.C. şi D.D., să plătească despăgubiri civile, Ministerului de Interne – U.M. nr. 0493, în calitate de administrator al bunurilor confiscate, suma de 80.532.760 lei, precum şi dobânda de 35%, de la constatarea prejudiciului, 21 octombrie 1996, până la data plăţii integrale a sumei de mai sus.
În motivarea soluţiei, Colegiul jurisdicţional a reţinut că suma de mai sus reprezintă contravaloarea unui număr de 124 motoare de barcă, lipsă în gestiunea bunurilor confiscate de la U.M. nr. 0493 din Ministerul de Interne, vinovăţia aparţinând pârâţilor de mai sus pentru următoarele motive:
M.I., comandant al UM nr. 0493 Moldova Nouă, pe perioada noiembrie 1994 – 18 septembrie 1995, când a fost trecut în rezervă, vinovat de a nu fi luat măsurile oportune pentru o depozitare corespunzătoare a motoarelor de barcă ce au fost confiscate, de a nu fi dispus inventarierea corpurilor delicte, la preluarea funcţiei de comandant.
S.M., locţiitor al comandantului UM nr. 0493 Moldova Nouă, în perioada noiembrie 1994 – 15 octombrie 1995, care a îndeplinit şi atribuţii de ofiţer cu cercetarea penală, operând restituiri nelegale de motoare confiscate.
C.A., plutonier major care, în perioada 15 ianuarie 1995 – 31 ianuarie 1996, a cumulat funcţia de şef al depozitului de armament, cu aceea de gestionar al magaziei de corpuri delicte, care nu a ţinut evidenţa de mânuire a corpurilor delicte, care să reflecte primirea şi predarea motoarelor, iar evidenţa pe care o avea într-un caiet personal, a distrus-o, împiedicând astfel reconstituirea evidenţelor contabile.
T.I., subofiţer, comandant de pluton, având obligaţia predării la camera de corpuri delicte, a bunurilor reţinute de grăniceri în vederea confiscării speciale, iar în perioada 20 decembrie – 31 decembrie 1995 a preluat gestiunea camerei de corpuri delicte confiscate şi indisponibilizate, fără corelarea soldului faptic cu cel scriptic.
C.G., numit prin Ordinul nr. 248 din 29 noiembrie 1993, în funcţia de locţiitor al comandantului U.M. nr. 9493 Moldova Nouă, care nu şi-a îndeplinit atribuţiile de coordonare şi verificare a activităţii gestiunii camerei de corpuri delicte şi indisponibilizate.
B.M., sergent major. care a îndeplinit funcţia de contabil la camera de corpuri delicte, nu a efectuat confruntări între evidenţa sa şi cea a gestionarilor, ceea ce ar fi permis constatarea încălcării prevederilor legale şi regulamentare.
B.I., numit în funcţia de comandant al U.M. nr. 0493 Moldova Nouă, în urma trecerii în rezervă a lui M.I., a manifestat aceleaşi lipsuri ca şi predecesorul său, iar în plus a ordonat distrugerea evidenţei ţinute de pârâtul S.C. şi nu a urmărit ca predarea-primirea gestiunii între C.A. şi T.I.,, să se facă prin compararea soldului faptic, cu soldurile din evidenţa contabilă.
D.D., căpitan, gestionar de fapt al camerei de corpuri delicte, în perioada concediului de odihnă a gestionarului C.A., a efectuat eliberări de motoare, semnând „pentru" acesta.
P.D., a deţinut funcţia de şef al biroului de pază şi cercetare penală, având în subordine şi gestiunea camerei de corpuri delicte, dar nu a dispus măsuri organizatorice pentru ţinerea evidenţei contabile a acestei activităţi în perioada 1993 – 28 septembrie 1995, când a fost înlocuit de D.D.
Respingând recursurile jurisdicţionale formulate de P.D., M.I., D.D., T.I. şi B.I., secţia jurisdicţională a reţinut că din probele administrate în cauză, a rezultat că nu a existat o evidenţă contabilă a motoarelor de barcă ce au fost confiscate/indisponibilizate, în vederea confiscării şi nu s-a ţinut nici o evidenţă a modului în care a fost returnată o parte a acestor motoare.
De asemenea, a mai rezultat că restituirea motoarelor s-a făcut fără să existe documente legale pentru restituirea acestora, iar la predarea-primirea gestiunii corpurilor delicte nu s-a efectuat o inventariere scriptică şi faptică, iar conducerea unităţii militare nu a luat măsuri pentru organizarea regulamentară şi legală a depozitării, evidenţei, gestionării corpurilor delicte.
Împotriva acestei soluţii au formulat recursuri:
B.M. susţinând, în esenţă, că nu se face vinovată de producerea prejudiciului, pentru că, în calitatea sa, nu a fost sprijinită de cei cu atribuţii de conducere.
C.G., susţinând că secţia jurisdicţională a omis să se pronunţe asupra recursului său jurisdicţional, iar pe fond, nu este vinovat de producerea prejudiciului.
S.C., susţinând, în esenţă, că nu este vinovat de producerea prejudiciului.
T.I., susţinând, în esenţă că nu a avut lipsuri în gestiune.
P.D. şi M.I., susţinând în esenţă, că prejudiciul nu este cert, astfel că în mod greşit instanţele jurisdicţionale au reţinut răspunderea lor.
B.I., susţinând că prejudiciul constatat este anterior datei de 24 septembrie 1995, când a fost numit la comanda U.M. nr. 0493 Moldova Nouă.
D.D., susţinând că secţia jurisdicţională nu a motivat soluţia de respingere a recursului său jurisdicţional, iar pe fond, că în perioada cât a răspuns de gestiune, nu s-au produs lipsuri.
Recursurile formulate de recurenţii S.C., C.G. şi B.M. sunt inadmisibile şi vor fi respinse ca atare.
Astfel, din dispozitivul deciziei nr. 493 din 16 octombrie 2001, pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin care au fost respinse recursurile jurisdicţionale, rezultă că aceştia nu au exercitat calea de atac a recursului jurisdicţional împotriva sentinţei nr. 40 din 9 octombrie 2001 a Colegiului jurisdicţional.
Procedând în acest fel, rezultă că cei trei recurenţi au achiesat la soluţia adoptată de Colegiul jurisdicţional, astfel că nu au posibilitatea – omisso medio – să o deducă judecăţii recursului, în faţa instanţei de contencios administrativ.
De altfel, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, actele administrativ jurisdicţionale pot fi atacate cu recurs în faţa instanţei de contencios administrativ, numai după epuizarea căilor administrativ-jurisdicţionale, or cei trei recurenţi nu au făcut acest lucru.
Susţinerea recurentului C.G. că ar fi exercitat calea recursului jurisdicţional. dar că secţia jurisdicţională, deşi în considerentele deciziei se referă la el, în dispozitivul acesteia a omis să se pronunţe, lăsându-l astfel nesoluţionat, putea fi valorificată de recurent în faţa Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, în conformitate cu prevederile art. 2811 C. proc. civ.
Recursul formulat de recurentul D.D. este tardiv declarat şi va fi respins ca atare, Decizia nr. 493 din 16 octombrie 2001, fiindu-i comunicată la data de 14 ianuarie 2002, iar recursul său a fost depus la poştă la data de 1 februarie 2002, ultima zi fiind 30 ianuarie 2002, potrivit prevederilor art. 301 C. proc. civ.
Recursurile formulate de recurenţii T.I. şi M.I. sunt nefondate şi vor fi respinse ca atare.
În mod judicios au reţinut instanţele jurisdicţionale că, din probele administrate în cauză, a rezultat vinovăţia celor doi recurenţi.
Astfel, recurentul M.I. a deţinut funcţia de comandant al U.M. nr. 0493 Moldova Nouă, în perioada 1 noiembrie 1994 – 8 septembrie 1995, când a fost trecut în rezervă, nu a dispus măsurile necesare pentru organizarea în condiţii legale şi regulamentare a activităţii de depozitare, gestionare, inventariere şi evidenţiere contabilă a corpurilor delicte, la preluarea funcţiei de comandant şi nici după aceea, fapt ce a contribuit la producerea prejudiciului constatat: lipsa a 124 motoare de barcă.
Recurentul T.I. a fost comandant de pluton şi avea obligaţia predării la camera de corpuri delicte. a bunurilor reţinute de grăniceri. în vederea confiscării acestora, iar când a preluat gestiunea camerei de corpuri delicte, la efectuarea inventarului de predare-preluare a gestiunii, la 20 – 30 decembrie 1995, nu a confruntat soldul faptic, cu cel scriptic, contribuind astfel la producerea în continuare a prejudiciului.
Recursul formulat de recurentul B.I. va fi anulat ca netimbrat, deoarece acesta, deşi a fost citat cu această menţiune, nu s-a conformat prevederilor art. 9 din OG nr. 32/1995, privind timbrul judiciar şi art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de B.M., C.G. şi de S.C., împotriva deciziei nr. 493 din 16 octombrie 2001 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională.
Respinge ca tardiv, recursul declarat de D.D.
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de T.I., P.D. şi M.I.
Anulează ca netimbrat, recursul declarat de B.I.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3850/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3856/2003. Contencios → |
|---|
