CSJ. Decizia nr. 385/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 385/2003
Dosar nr. 2006/2002
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 aprilie 2000, sub nr. 723, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta SC D.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor, anularea deciziei nr. 17, emisă la 15 martie 2000, prin care s-a dispus măsura suspendării contestaţiei, în temeiul art. 10 din OUG nr. 13/2001.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamantă că a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de control financiar încheiat la 18 octombrie 2001, sub nr. 23, de către Serviciul de Control Fiscal din cadrul Direcţiei de Control Fiscal a municipiului Bucureşti, prin care s-a dispus măsura obligării la bugetul de stat, a sumei de 2.193.393.770 lei, reprezentând T.V.A. şi profit impozabil şi că în mod nelegal, Ministerul Finanţelor a reţinut că în cauză există indicii cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, suspendând cererea, potrivit art. 10 din OUG nr. 13/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 544, pronunţată la 6 iunie 2002 a respins acţiunea formulată de reclamanta SC D.C. SRL, împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că o atare măsură a fost justificată de împrejurarea că în urma verificărilor efectuate, reclamanta nu a prezentat documente legale cu privire la furnizorii acesteia, care nu au putut fi identificaţi la registrul comerţului şi că se impune clarificarea aspectelor penale privind combaterea evaziunii fiscale.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta SC D.C. SRL, invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
În motivarea recursului s-a susţinut de reclamantă că Ministerul de Finanţe trebuia să se pronunţe pe fondul contestaţiei, întrucât societatea nu se putea erija în organ de control, pentru a verifica şi a descoperi eventualele ilegalităţi ale societăţilor furnizare, câtă vreme acestea aveau un cont deschis în mod legal la bănci, iar facturile fiscale întruneau aceste condiţii.
Recursul este nefondat.
Rezultă că în urma controlului efectuat la sediul societăţii, privind activitatea acestuia sub aspect contabil, recurenta a efectuat tranzacţii cu patru furnizori, prin care a achiziţionat utilaje şi diverse obiecte de inventar şi că potrivit verificărilor efectuate, acestea nu erau înregistrate la Registrul Comerţului, iar facturile fiscale emise, nu întruneau condiţiile unui document justificativ.
În atare condiţii, Curtea apreciază că măsura suspendării contestaţiei în procedura administrativă prealabilă, în vederea verificării dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 87/1994, privind combaterea evaziunii fiscale, se justifică.
Susţinerea recurentei cu privire la vinovăţia acesteia şi la faptul că nu se putea erija în organ de control, pentru a verifica societăţile furnizoare, nu se poate analiza decât în cadrul unei cercetări penale, astfel că hotărârea instanţei de contencios prin care s-a menţinut o atare măsură dispusă de Ministerul Finanţelor, este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC D.C. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 594 din 6 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3849/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 3850/2003. Contencios → |
|---|
