ICCJ. Decizia nr. 3854/2003. Contencios. Anulare viza de iesire din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3854
Dosar nr. 2165/2003
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 607 din 11 iunie 2002, a admis cererea S.C. C.V. SRL Bucureşti; a suspendat executarea deciziei nr. 326 din 27 mai 2002 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, până la soluţionarea acţiunii din dosarul de fond nr. 998/2002.
S-a reţinut că, prin punerea în executare a deciziei, care priveşte suma de 26.447.777.690 lei, respectiv prin blocarea contului s-ar produce o pagubă iminentă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, susţinând, în esenţă, că nu sunt întrunite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru suspendarea executării deciziei nr. 326/2002, cum greşit a reţinut prima instanţă.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii.
Or, în cauză, nu sunt întrunite cele două cerinţe esenţiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate şi la iminenţa unei pagube.
Astfel, prima instanţă nu face referire la vreo probă din care să rezulte, pe de o parte, existenţa unui caz bine justificat, iar pe de altă parte, că prin executarea actului administrativ reclamanta ar suferi o pagubă iminentă.
Sub acest aspect, este de observat că, simpla afirmare făcută în sensul că, prin blocarea contului s-ar produce o pagubă iminentă nu este de natură a justifica suspendarea executării actului administrativ.
Evident, în condiţiile date, în care nici din sentinţă şi nici din actele dosarului nu rezultă existenţa celor două cerinţe esenţiale, pentru incidenţa art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluţia adoptată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică.
Faţă de cele expuse, recursul este fondat, urmând să fie admis, casată sentinţa şi respinsă cererea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 607 din 11 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare formulată de S.C. C.V. SRL Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 673/2003. Contencios. Refuz scutire de la plata... | CSJ. Decizia nr. 1931/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
