ICCJ. Decizia nr. 3896/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3896/2003
Dosar nr. 2503/2003
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 septembrie 2002, reclamanta SC S. SA Bucecea, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţene Botoşani şi Garda Financiară, secţia Botoşani, a solicitat anularea deciziei nr. 453 din 26 august 2002 emisă de primul pârât şi a procesului-verbal de control nr. 1284 din 4 aprilie 2002 întocmit de ultima pârâtă şi exonerarea de răspundere pentru suma totală de 13.922.846.345 lei, compusă din 6.156.288.892 lei T.V.A. şi 7.766.557.453 lei majorări de întârziere aferente.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu datorează aceste sume, calculate la valoarea cantităţilor de zahăr şi borhot, livrate producătorilor agricoli, persoane fizice, în perioada octombrie 2000 – martie 2001, în contul cantităţilor de sfeclă de zahăr, preluate de la aceştia; s-a mai susţinut că organele de control au interpretat greşit convenţia cadru încheiată cu producătorii agricoli individuali, întrucât activitatea sa a constat în procesarea sfeclei de zahăr, plata contravalorii acestei prestaţii efectuându-se în natură şi, deci, nu a existat o vânzare - cumpărare, ci un contract de prestări servicii.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 68 din 9 aprilie 2003, a admis acţiunea, a anulat actele contestate şi a exonerat pe reclamantă de plata sumelor de 6.156.288.892 lei T.V.A. şi 7.766.557.453 lei majorări de întârziere la plata T.V.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere concluziile expertizei efectuate în cauză care a precizat că predarea zahărului şi a borhotului către producătorii individuali s-a făcut pe baza unui borderou de distribuire, în care sunt specificate numai cantităţile de zahăr şi borhot primite de aceştia, fără să se fi indicat preţul şi valoarea totală.
În aceste condiţii, nu poate fi invocat faptul că este vorba de un transfer de proprietate de la societate către cultivatorii individuali.
Activitatea pe care o desfăşoară societatea, în raport cu producătorii agricoli individuali, pentru sfecla de zahăr predată, este una de prestări de servicii, iar înscrisul denumit „contract" privind cultivarea şi livrarea sfeclei de zahăr în anul 2000, face parte din acele acte specifice prestărilor de servicii pentru prelucrarea produselor agricole aparţinând cultivatorilor individuali.
Cantităţile de produse (zahăr şi borhot) predate cultivatorilor individuali nu se supun calculării T.V.A., intrând în sfera de aplicabilitate a punctului 1.9 din Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000, privind T.V.A.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţene Botoşani, în numele Ministerului Finanţelor Publice şi pentru Garda Financiară, secţia Botoşani, a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond respingerea acţiunii, motivând că actele contestate sunt legale.
Se arată în recurs că operaţiunea de achiziţionare a sfeclei de zahăr s-a derulat în baza unor contracte, în care reclamanta avea calitatea de cumpărător, iar cultivatorii au avut calitatea de furnizori, fapt ce rezultă din analiza capitolului „condiţii de plată" şi „termen de plată".
De asemenea, s-a susţinut că este un contract de vânzare-cumpărare şi nu unul de prestări servicii, întrucât are stipulată plata privind cantitatea de zahăr achiziţionată şi nu plata aşa-zisei prestaţii de prelucrare a sfeclei de zahăr, astfel că se datorează T.V.A. conform art. 2 lit. a) din OUG nr. 17/2000.
Recursul este nefondat.
În urma controlului efectuat la societatea reclamantă de Garda Financiară, secţia Botoşani, prin procesul-verbal nr. 1284 din 4 aprilie 2002, s-a constatat că în perioada octombrie 2000 – martie 2001, societatea a livrat către persoane fizice cantitatea de 3.843.461 kg. zahăr şi cantitatea de 7.160.500 kg. borhot, cu titlu de plată a sfeclei de zahăr achiziţionată în baza unor contracte încheiate cu diverşi cultivatori de zahăr – persoane fizice - fără a evidenţia, calcula şi vărsa T.V.A. aferentă.
În consecinţă s-a stabilit că datorează bugetului de stat suma de 6.156.288.892 lei, reprezentând T.V.A. pentru care s-au calculat majorări de întârziere aferente, în sumă de 7.766.557.453 lei.
Împotriva acestui proces-verbal, societatea a formulat contestaţie care a fost respinsă prin Decizia nr. 453 din 26 august 2002 a Ministerului Finanţelor Publice – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în instanţă soluţia fiind de admitere a acţiunii, de anulare a actelor contestate şi de exonerare de răspundere.
Instanţa de fond a anulat corect aceste obligaţii fiscale stabilite în sarcina intimatei-reclamante, constatând că operaţiunea comercială avută în vedere la întocmirea actelor de control reprezintă o prestare de servicii şi nu un contract de vânzare-cumpărare.
Conform art. 1.9 din Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000, aprobate prin HG nr. 401/2000, intră în sfera de aplicare a T.V.A., numai partea din produsele agricole, reţinută drept plată în natură, a prestaţiei efectuate de contribuabilii înregistraţi ca plătitori de T.V.A, care prestează servicii pentru obţinerea şi/sau prelucrarea produselor agricole.
În perioada octombrie 2000 – martie 2001, intimata-reclamantă a primit spre prelucrare diverse cantităţi de sfeclă de zahăr de la producătorii agricoli individuali şi după prelucrarea materiei prime astfel obţinută, a predat fiecărui cultivator 50 kg. zahăr tos şi 300 kg. borhot presat pentru o tonă de sfeclă de zahăr netto livrată.
În consecinţă, intimata-reclamantă a avut numai calitatea de prestator de servicii pentru sfecla de zahăr predată spre prelucrare de către producătorii agricoli individuali, în schimbul cantităţilor de zahăr şi borhot livrate acestora ca produse agricole. Urmare a acestei activităţi, nu a avut loc un transfer al dreptului de proprietate şi nu a fost stipulat în contract un preţ al produselor livrate, ca element esenţial al unei vânzări. În baza convenţiei încheiate cu producătorii individuali, intimata-reclamantă nu dobândeşte proprietatea cantităţilor de sfeclă de zahăr predate, obligându-se să prelucreze materia primă şi să restituie cultivatorilor cantităţile de produse agricole convenite.
Instanţa de fond a interpretat contractele încheiate de intimata-reclamantă cu producătorii agricoli după voinţa reală a părţilor şi a stabilit corect că nu a existat un transfer al proprietăţii, chiar dacă în evidenţa contabilă a societăţii intimate au fost eronat înregistrate ca „Venituri proprii" şi cantităţile de zahăr şi borhot cuvenite producătorilor după procesarea materiei prime.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond de admitere a acţiunii şi de anulare a actelor contestate este legală şi temeinică, astfel că recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţene Botoşani în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară, secţia Botoşani, împotriva sentinţei nr. 68 din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3894/2003. Contencios. Anulare interdictie de... | ICCJ. Decizia nr. 3902/2003. Contencios. Refuz prelungire a... → |
|---|
