CSJ. Decizia nr. 389/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 389/2003
Dosar nr. 2012/2002
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 octombrie 2001 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta B.I.R., sucursala municipiului Bucureşti, bancă în faliment, prin lichidator SC R.V.A. SA Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, anularea procesului-verbal nr. 10068 din 9 ianuarie 2001 şi a pct. 1 din Decizia nr. 1449 din 25 septembrie 2001, ca nelegale şi exonerarea de plata sumelor menţionate, întrucât o parte au fost repartizate de către lichidator, conform planului de distribuire, iar penalităţile şi majorările nu au temei legal, potrivit Legii nr. 69/1995 şi Legii nr. 93/1998.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamantă că din totalul sumei de 227.968.910 lei, pentru care i s-a respins contestaţia, sumele de 17.683.218 lei, reprezentând impozit aferent acestui impozit şi 1.768.322 lei, penalităţile aferente impozitului sunt cuprinse cu obligaţii de B.I.R., sucursala Plevnei.
De asemenea, s-a mai arătat că potrivit Planului de distribuire a sumelor, întocmite de lichidatorul B.I.R., – SC R.V.A. SA, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, i-a distribuit suma totală de 4.726.215.555 lei, în care sunt cuprinse şi sumele care fac obiectul litigiului şi că majorările şi penalităţile nu sunt datorate, întrucât potrivit art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, şi art. 20 din Legea nr. 83/1998, modificată prin OUG nr. 180/1999 ,nici o dobândă şi cheltuială nu poate fi adăugată creanţelor băncii debitoare, de la data deschiderii procedurii de faliment.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 564, pronunţată la 29 mai 2002, a respins acţiunea reclamantei B.I.R., sucursala municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că Ministerul Finanţelor a apreciat corect prin pct. 1 din Decizia nr. 1449/2001, contestaţia reclamantei privind suma de 227.968.910 lei.
În legătură cu apărările formulate de reclamantă, instanţa de fond a reţinut că suprapunerile debitelor fiscale din procesul-verbal nr. 10068 din 9 ianuarie 2001, încheiat la nivelul B.I.R. şi cel încheiat la nivelul B.I.R. SA Centrala, prin procesul-verbal nr. 12572 din 17 aprilie 2001, au fost compensate, urmare cărora majorările de întârziere au fost recalculate.
De asemenea şi susţinerea că faţă de natura şi destinaţia Fondului de solidaritate socială pentru handicapaţi şi a Fondului de asigurări de sănătate, organele de control şi-ar fi depăşit competenţa, respectivele debite fiind datorate altor creditori, care au posibilitatea înscrierii creanţelor proprii la masa credată, Curtea a reţinut că potrivit controlului concretizat în procesul-verbal nr. 10068/2001, cât şi normelor speciale, referitoare la fiecare dintre acestea, o atare apărare este nefondată.
Şi în legătură cu majorările de întârziere şi penalităţile aferente debitorilor, Curtea a reţinut că acestea se datorează ca urmare a încălcării normelor referitoare la termenele de plată a sumelor datorate de bugetul de stat - art. 13 din OG nr. 11/1996, iar susţinerile reclamantei, referitoare la art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată şi art. 202 din Legea nr. 83/1998, modificate prin OUG nr. 180/1999, raportat situaţiei de bancă în faliment, au fost înlăturate ca neavând relevanţă, cu atât mai mult, cu cât banca avea obligaţia de a achita statului, creanţele rezultate din impozite şi taxe, chiar şi în caz de faliment.
În ce priveşte impozitul pe dobânzi, din prevederile art. 11 alin. (2) din OG nr. 11/1996, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că data şi documentele de decontare către bugetul statului sunt precizate expres în norma specială, iar organele de control fiscal au apreciat corect că această obligaţie îi revenea reclamantei, şi nu Centralei B.I.R., cu atât mai mult, cu cât avea personalitate juridică distinctă.
Instanţa de fond a reţinut aceeaşi argumentare, şi în legătură cu majorările de întârziere, ca urmare a neachitării în termen a impozitului pe dobânzi, având în vedere prevederile OG nr. 73/1999, art. 37 alin. (2), precum şi OG nr. 11/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs B.I.R. SA, sucursala municipiului Bucureşti, bancă în faliment, prin lichidator SC R.V.A. SA, invocând nelegalitate şi netemeinicia acesteia.
În motivarea recursului s-au formulat critici, în legătură cu respingerea apărărilor invocate pentru fiecare măsură dispusă prin procesul-verbal de control nr. 10068 din 9 ianuarie 2001 şi menţinută la pct. 1 din Decizia nr. 1449 din 25 septembrie 2001.
S-a susţinut că în mod greşit instanţa a reţinut că s-au efectuat compensările solicitate, că în ceea ce priveşte debitele din Fondul de sănătate şi Fondul de solidaritate pentru handicapaţi, în perioada supusă controlului, acestea erau gestionate şi administrate de Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap şi C.N.A.S., astfel că organele de control fiscal nu aveau această calitate de a verifica.
De asemenea, au fost reiterate criticile în legătură cu suprapunerea sumelor din impozitul pe venit din salarii, prin preluarea în procesul-verbal încheiat la Centrala băncii.
Şi în sfârşit, s-a susţinut în legătură cu majorările de întârziere şi penalităţile calculate că potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 83/1998, modificată de OUG nr. 186/1999: „Nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor asupra băncii debitoare, de la data deschiderii procedurii de faliment".
Astfel, dispoziţiile legale nu fac nici o distincţie în ceea ce priveşte natura juridică a unor sume, reprezentând dobânzi sau cheltuieli, care să excludă dintre acestea pe cele ale statului.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că hotărârea atacată cu recurs este legală şi temeinică.
Rezultă că instanţa de fond a făcut o interpretare corectă a dispoziţiilor legale cu privire la majorările de întârziere aferente impozitului pe salarii, Fondului de solidaritate socială pentru handicapaţi, Fondului pentru asigurările sociale de sănătate, impozitului pe dobânzi; au fost încălcate normele legale referitoare la termenele de plată.
Mai mult, Legea falimentului nr. 64/1995 obligă reclamanta să achite, chiar şi în caz de faliment, creanţele statului, reprezentând impozite şi taxe.
În ce priveşte impozitul pe dobânzi, a rezultat că recurenta nu a făcut dovezi în legătură cu data şi documentele de decontare către bugetul de stat, astfel cum sunt precizate în mod expres în art. 11 alin. (2) din OG nr. 11/1996, modificată prin OUG nr. 113/1999, notele contabile invocate nefiind instrumente specifice de plată, în sensul prevederilor articolului enunţat, astfel că şi această critică urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I.R. SA, prin lichidator SC R.V.A. SA, împotriva sentinţei civile nr. 564 din 29 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3889/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3892/2003. Contencios → |
|---|
