ICCJ. Decizia nr. 3985/2003. Contencios. Anulare viza de iesire din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3985/2003
Dosar nr. 2520/2003
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
L.H., în contradictoriu cu Serviciul Independent de Evidenţă Informatizată a Persoanei, a solicitat anularea vizei de ieşire nr. 65/1547547 din 14 octombrie 2002 şi obligarea pârâtului la prelungirea vizei de şedere în România.
Reclamanta a arătat că măsura dispusă de autoritatea pârâtă, de aplicare a vizei de ieşire, este netemeinică şi nelegală, întrucât în calitate de asociat al SC Z.J. SRL, dispune de mijloacele necesare întreţinerii, conform art. 29 din HG nr. 476/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 505 din 14 aprilie 2003, a admis acţiunea, a anulat viza de ieşire nr. 65/1547547 din 14 octombrie 2002 şi a obligat pârâtul să aprobe cererea reclamantei din 23 septembrie 2002, de prelungire a vizei de şedere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada unor mijloace de întreţinere în cuantumul minim de 500 de dolari SUA lunar, cu bilanţul firmei şi extras de cont bancar.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, pârâtul a declarat recurs în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii.
Se arată că în mod greşit, instanţa a considerat că reclamanta îndeplinea condiţiile cerute de lege privind mijloacele de întreţinere, la momentul depunerii cererii de prelungire a vizei de şedere, formulată în baza Legii nr. 123/2001.
Consideră că extrasul de cont prezentat nu poate constitui dovadă suficientă, în sensul îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 35 alin. (1) lit. b) din HG nr. 476/2001, dacă acesta nu se coroborează cu elemente care să demonstreze provenienţa licită a sumelor.
Se susţine că reclamanta s-a prezentat şi a solicitat prelungirea dreptului de şedere, ulterior expirării acestuia, la 15 zile, încălcându-se astfel prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 123/2001.
Recursul este nefondat.
Pârâtul a interpretat greşit textul legii, respectiv art. 29 alin. (1) lit. a) şi art. 35 alin. (1) lit. b) din HG nr. 476/2001, înţelegând sintagma „mijloace de întreţinere", ca reprezentând numai veniturile realizate din activitatea firmei la care reclamanta este asociată.
La veniturile realizate aici, la data cererii intră şi depozitul de 3000 dolari SUA, conform extrasului de cont bancar.
Susţinerea recurentei că acesta din urmă nu poate fi valabil, întrucât nu s-a dovedit provenienţa licită a sumelor consemnate în cont, nu poate fi primită, întrucât legea specială nu impune o asemenea dovadă, sumele deţinute în contul bancar personal al reclamantei fiind prezumate licite până la proba contrarie.
Susţinerea din recurs cu privire la faptul că reclamanta s-a prezentat şi a solicitat prelungirea dreptului de şedere ulterior expirării acestuia, la 15 zile şi de aici, refuzul justificat al pârâtului de a-i anula viza de ieşire, nu poate fi primită, întrucât Legea nr. 123/2001, în vigoare la acea dată, nu prevedea această sancţiune.
Art. 18 alin. (1) din Legea nr. 123/2001, prevede doar cu privire la faptul că prelungirea valabilităţii vizei se solicită cu cel puţin 24 ore înainte de expirarea acesteia.
Cazurile în care poate fi refuzată prelungirea valabilităţii vizei sunt prevăzute strict şi limitativ la alin. (2) al aceluiaşi art. 18 şi nu include motivul întârzierii (cazul în speţă), a depunerii cererii de prelungire a valabilităţii vizei.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului de Interne, împotriva sentinţei civile nr. 505 din 24 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3982/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3987/2003. Contencios → |
|---|
