ICCJ. Decizia nr. 4137/2003. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4137/2003
Dosar nr. 328/2002
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin procesul-verbal din 14 februarie 2001, organele de control din cadrul Administraţiei Financiare Târgu Jiu, s-a constatat că SC V. SRL Târgu Jiu, are de virat la bugetul statului sumele de 202.134.793 lei, impozit pe profit privat din neadmiterea înregistrării în costuri a ratei de leasing, 29.808.543 lei impozit pe profit pe anul 1998, sumă ce face obiectul dosarului nr. 24/A/2001 al Curţii de Apel Craiova, 159.867.687 lei penalizări la calculul impozitului pe profit, 56.344.445 lei, T.V.A. aferent contractului de leasing şi 95.702.119 lei, penalizări calculate la neplata în termen a T.V.A. aferent plăţilor efectuate în cadrul contractului de leasing, plăţi ce au fost compensate şi acordate ca deductibile cu viramentele în plus.
Înainte de rezolvarea contestaţiei formulate, reclamanta a formulat acţiune la Curtea de Apel Craiova, înregistrată sub nr. 241/A din ;9 februarie 2001, totodată, a renunţat la capătul de cerere privind 56.344.445 lei T.V.A. aferent contractului de leasing, întrucât această sumă nu a fost contestată.
Prin sentinţa nr. 780 din 31 octombrie 2001, s-a admis în parte acţiunea, s-a anulat în parte procesul-verbal din 14 februarie 2001 al Administraţiei Finanţelor Publice Târgu Jiu şi Decizia nr. 22 din 27 martie 2001 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj, pe care le-a menţinut pentru suma de 164.725.455 lei.
A fost exonerată reclamanta de plata sumei de 322.036.806 lei şi s-a dispus restituirea sumei.
Au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată, reclamantei.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
La cererea reclamantei s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, prin care s-a concluzionat ca suma de lei 591.264.556 lei cheltuieli neacordate de organul de control, este deductibilă .
Prin stabilirea la deductibilitatea a sumei de 177.788.169 lei, eşalonată pe perioadele fiscale, s-au reîntregit costurile, fapt ce a dus la diminuarea impozitului pe profit, în sumă de lei 202.134.793 lei, cu suma de 72.194.849 lei, rămânând de plată suma de 124.330.295 lei.
Cu referire la suma de lei 29.808.543, impozit pe profit din perioada anterioară, anul 1997, s-a menţionat că face obiectul unui alt litigiu şi conform OG nr. 68/1999, nu este producătoare de majorări de întârziere, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Expertul a propus exonerarea reclamantei de plata sumei de 56.344.445 lei T.V.A. aferentă ratelor de leasing, însă pentru acest capăt de cerere s-a renunţat la acţiune.
De asemenea, expertul a propus exonerarea reclamantului de plata majorărilor de întârziere, în sumă de 95.702.119 lei, reprezentând T.V.A. leasing, întrucât reclamanta cu acest tip de obligaţie bugetară, se încadrează în prevederile OUG nr. 163/2000, în sensul că începând cu data de 6 octombrie 2000, are sume de recuperat şi nu are obligaţii de plata pe perioada expirată.
Faţă de expertiza efectuată, coroborată cu actele dosarului, s-a reţinut că reclamanta datorează 164.725.435 lei, fiind exonerată de plata sumei de 322.036.806 lei..
Împotriva sentinţei au formulat recurs reclamanta SC V. SRL şi Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Târgu Jiu, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj.
SC V. SRL Târgu Jiu a criticat sentinţa astfel:
În mod eronat, instanţa de fond a considerat nedeductibilă fiscal suma de 129.939.944 lei, impozit pe profit, aferent cheltuielilor înregistrate de societate cu ratele leasing, întrucât acestea sunt certe şi reale – ratele leasing au fost achitate, iar bunul luat în leasing se află în patrimoniul societăţii.
Exonerarea de plata acestei sumei atrage acelaşi regim juridic şi pentru majorările de întârziere, în sumă de 34.785.511 lei.
Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Târgu Jiu, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, a criticat sentinţa după cum urmează:
Instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Gorj şi nu Curtea de Apel Craiova, întrucât Decizia nr. 22 din 27 martie 2001, a cărei anulare s-a solicitat, a fost emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, organ al administraţiei publice descentralizate la nivel judeţean şi nu de către Ministerul Finanţelor Publice, organ de specialitate al administraţiei publice centrale
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a avut în vedere că în speţă este un leasing financiar, conform art. 1 lit. d) din OG nr. 51/1997, republicată.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Cu privire la recursul declarat de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Târgu Jiu, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, constată:
Într-adevăr, obiectul litigiului îl constituie anularea deciziei nr. 22 din 27 martie 2001, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Gorj, organ al administraţiei publice descentralizate la nivel judeţean, astfel încât competenţa materială de soluţionare a cauzei, revenea Tribunalului Gorj, potrivit art. 2 pct. 1 lit. ) şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
În acest sens, se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza pentru rejudecare, Tribunalului Gorj, când se vor avea în vedere şi criticile formulate pe fondul cauzei.
Pentru acelaşi considerent se va admite şi recursul SC V. SRL Târgu Jiu, cu casarea sentinţei şi rejudecarea cauzei la Tribunalul Târgu Jiu, unde se vor avea în vedere şi criticile privind fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC V. SRL, cu sediul în Târgu Jiu şi de către Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Târgu Jiu, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, împotriva sentinţei civile nr. 780 din 31 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la Tribunalul Gorj.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4136/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4138/2003. Contencios.. Recurs în anulare → |
|---|
