ICCJ. Decizia nr. 4209/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4209
Dosar nr. 2623/200.
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 155 din 17 mai 2002, a respins acţiunea reclamantului D.N., prin care a solicitat obligarea M.M.S.S. la plata unor daune pentru că nu i-a răspuns la cererile trimise cu recomandatele nr. 6117/2001 şi nr. 921/2001.
În recursul reclamantului, Curtea Supremă de Justiţie, secţia contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 220 din 23 ianuarie 2003, a casat sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivând că instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere, privind obligarea M.M.S.S. la plata unor daune.
Rejudecând cauza după casare, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 257 din 9 mai 2003, a respins acţiunea reclamantului, reţinând următoarele:
Scrisorile nr. 921 şi nr. 6117/2001, la care face referire reclamantul, au ca obiect nemulţumirea acestuia, legată de modul de calcul al pensiei, datorită unor erori pretins a fi fost săvârşite de casa judeţeană de pensii, la stabilirea drepturilor băneşti ce i se cuvin.
Dar, în cauză, M.M.S.S. nu are competenţa de a verifica modalitatea în care casa judeţeană de pensii a înţeles să-i stabilească reclamantului drepturile la pensie, întrucât aceasta este o instituţie publică autonomă; în situaţia unor nemulţumiri legate de Decizia de pensie, privind stabilirea cuantumului pensiei, s-a reţinut că reclamantul trebuia să se adreseze casei judeţene de pensii.
Totodată, s-a reţinut că, reclamantul şi-a valorificat drepturile sale privind pensia, prin Decizia nr. 105 din 27 februarie 2002.
În ce privesc daunele morale şi materiale, s-a reţinut că, reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu de natură morală sau materială.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, reiterând aspectele de fond invocate prin acţiune, în sensul că pârâtul nu i-a răspuns la cele două cereri, cauzându-i prin aceasta un prejudiciu moral şi material.
Recursul este nefondat.
În adevăr, în ce privesc nemulţumirile reclamantului, legate de stabilirea cuantumului pensiei, competenţa de a le verifica, pe cale administrativă, revine casei judeţene de pensii, care a emis Decizia de pensionare, nu M.M.S.S.
Referitor la daunele materiale şi morale pretinse, se constată că, potrivit art. 998 C. civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.
În cauză, însă, nu s-a făcut dovada prejudiciului material, pretins de reclamant, pentru a fi incidente dispoziţiile legale precizate.
Apoi, este de principiu că, daunele morale sunt despăgubiri patrimoniale acordate pentru repararea prejudiciului fără caracter patrimonial.
Or, din actele dosarului nu rezultă că, reclamantului i s-ar fi cauzat, de către M.M.S.S., vreun prejudiciu care nu este susceptibil de evaluare bănească.
În consecinţă, recursul este nefondat şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D.N. împotriva sentinţei nr. 257 din 9 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4206/2003. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 4211/2003. Contencios. La declinare de... → |
|---|
