ICCJ. Decizia nr. 4206/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4206/2003
Dosar nr. 947/2003
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia recurată, Decizia nr. 610 pronunţată la data de 7 noiembrie 2002 în dosarul nr. 420/2002, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins recursul jurisdicţional formulat de recurentul-pârât G.M. împotriva sentinţei nr. 24 din 24 aprilie 2002 pronunţată în dosarul nr. 31/2001 de Colegiul jurisdicţional din cadrul Camerei de Conturi Bacău.
Pentru a pronunţa această soluţie, secţia jurisdicţională a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa nr. 24 din 24 aprilie 2002, Colegiul jurisdicţional Bacău a admis pct. 4 al actului de vânzare şi l-a obligat pe pârâtul G.M. la plata sumei de 9.608.252 lei, plus dobânda aferentă, cu titlu de despăgubiri în favoarea Consiliului Local Buhuşi.
Colegiul jurisdicţional a reţinut că pârâtul, în calitate de primar al oraşului Buhuşi, prin dispoziţia nr. 69 din 1 iulie 1999 a dispus încadrarea pe durată nedeterminată a numitului S.P. în funcţia de şef serviciu, cu un salariu lunar corespunzător gradului I A de încadrare, deşi potrivit statului de funcţii aprobat prin hotărârea nr. 17 din 27 mai 1999 adoptată de Consiliul Local Buhuşi, pentru funcţia de şef al serviciului de urbanism şi lucrări publice, era prevăzut nivelul de salarizare corespunzător gradului II.
Respingând recursul jurisdicţional, secţia jurisdicţională a susţinut că: în mod legal, a reţinut Colegiul jurisdicţional Bacău răspunderea fostului primar care, în calitate de ordonator principal de credite a dispus încadrarea numitului S.P. în gradul I, în loc de gradul II, cu consecinţa plăţii unor drepturi salariale superioare celor stabile prin statul de funcţii aprobat prin hotărârea Consiliului Local Buhuşi.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul G.M. susţinând, în esenţă, că această soluţie a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, răspunderea pentru producerea prejudiciului aparţinând referentului T.C., din cadrul compartimentului personal - salarizare, iar răspunderea pentru nerecuperarea prejudiciului de la beneficiarul drepturilor salariale nelegale. aparţine actualului primar.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că prin dispoziţia nr. 69 din 1 iulie 1999 emisă de recurent, primar al oraşului Buhuşi la acea dată, numitul S.P. a fost încadrat în funcţia de şef serviciu cu un salariu lunar de 2.366.627 lei, în loc de 1.817.844 lei, cât era stabilit prin statul de funcţii aprobat prin H.C.L. nr. 17 din 27 mai 1999, corespunzător gradului II de salarizare.
În mod corect au reţinut instanţele jurisdicţionale culpa exclusivă a recurentului, dispoziţia de încadrare fiind emisă în lipsa unui referat al serviciului de specialitate.
Este adevărat că cererea numitului S.P. pentru angajare apare cu rezoluţia din data de 1 iunie 1999, de repartizare către referentul T.C., dar aceasta a fost trecută ca referent III la compartimentul salarizare-personal abia la data de 16 iunie 1999.
Oricum, la dosar nu există un referat al compartimentului de salarizare şi nici recurentul nu a susţinut că, la data emiterii dispoziţiei de încadrare, ar fi avut un astfel de document, dispoziţia fiind emisă doar în baza cererii de înscriere la concurs şi a procesului-verbal prin care P.S. a fost reuşit.
În ceea ce priveşte critica referitoare la răspunderea actualului primar pentru nerecuperarea sumelor plătite nelegal, în mod judicios au reţinut instanţele jurisdicţionale inaplicabilitatea prevederilor art. 102–108 C. muncii, în vigoare la data respectivă, răspunderea recurentului fiind angajată în condiţiile art. 998 C. civ. şi ale Legii nr. 94/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.
Astfel fiind, cum motivele invocate sunt neîntemeiate, urmează ca recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.M. împotriva deciziei nr. 610 din 7 noiembrie 2002 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4205/2003. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 4209/2003. Contencios → |
|---|
