ICCJ. Decizia nr. 4639/2003. Contencios. Anulare viza de iesire din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4639/2003
Dosar nr. 3223/2002
Şedinţa publică din 16 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 aprilie 2002 la Tribunalul Bucureşti, reclamantul B.K., cetăţean sirian, a chemat în judecată Serviciul Independent de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului de Interne, solicitând anularea vizei de ieşire din România, emisă de pârât la data de 2 aprilie 2002, prelungirea vizei de şedere în România pentru întregirea familiei, precum şi suspendarea efectelor vizei de ieşire din România, până la soluţionarea cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că la data de 10 ianuarie 2002, Ambasada României din Damasc a emis viza cu valabilitate până la data de 10 aprilie 2002, întrucât îndeplinea condiţiile necesare. A precizat că la 17 mai 1997 s-a căsătorit cu cetăţeana română K.N., din această căsătorie rezultând minora K.H., născută la 25 iunie 1998.
Reclamantul a menţinut că a locuit împreună cu familia sa în România, până la data de 4 ianuarie 2000, când i s-a aplicat o viză de ieşire din ţară, precum şi interdicţia de a intra pe teritoriul României pe o perioadă de 6 luni, întrucât a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei fapte penale, iar după ce interdicţia a expirat, s-a adresat autorităţilor române din Siria, în vederea emiterii vizei de întregire a familiei, viză care i-a fost acordată iniţial, însă la expirarea acesteia, autorităţile române au refuzat prelungirea ei.
În susţinerea cererii, reclamantul a invocat Constituţia României şi Convenţia cu Privire la Drepturile Copilului, la care România a aderat.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 420/F din 23 mai 2002, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Această instanţă, prin sentinţa civilă nr. 940 din 16 octombrie 2002, a respins acţiunea, cu motivarea că, potrivit dispoziţiilor legale în materie, pârâta putea refuza viza de şedere în ţară pentru străinul care a săvârşit infracţiuni în perioada şederii în România.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul B.K., susţinând. în esenţă. că obligarea sa de a părăsi România, îl expune la cheltuieli financiare importante şi că instanţa nu a avut în vedere interesul copilului minor şi dreptul acestuia de a fi crescut de ambii părinţi şi dispoziţiile art. 3 din Tratatul privind Drepturile Copilului, care statuează dreptul copilului de a fi crescut de către ambii părinţi, cu excepţia cazurilor excepţionale.
Se mai arată că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt greşită, că reclamantul avea interdicţie de intrare în România la 4 ianuarie 2002. În realitate, interdicţia de intrare în ţară pe timp de 6 luni, era aplicabilă de la 4 ianuarie 2000, când a părăsit teritoriul României.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a apreciat faptul că recurentul nu îndeplineşte condiţiile pentru prelungirea vizei de şedere în scopul reîntregirii familiei, fără a administra probele necesare stabilirii acestei situaţii.
Din probele dosarului rezultă că B.K., cetăţean sirian. cu reşedinţa în comuna Voluntari, la data de 17 mai 1997 s-a căsătorit cu cetăţeana română K.N., din această căsătorie rezultând minora K.H., născută la data de 25 iunie 1998.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Convenţia din 20 noiembrie 1989, cu privire la drepturile copilului, statele-părţi vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinţii săi împotriva voinţei lor, iar când separarea rezultă din măsurile luate de către un stat parte, precum detenţia, închisoarea, exilul, expulzarea sau moartea celor doi părinţi sau a unuia din ei, statul-parte dă, la cererea părinţilor, a copilului sau dacă este cazul, unui alt membru al familiei, informaţii esenţiale asupra locului unde se găsesc membrii familiei, afară dacă divulgarea acestor informaţii ar aduce prejudicii bunăstării copilului.
Prevederile art. 10 al legii, stipulează că „orice cerere făcută de un copil sau de către părinţii săi, în vederea intrării într-un stat-parte sau părăsirii acestuia, în scopul reîntregirii familiei, va fi examinată de statele-părţi într-un spirit pozitiv, cu umanism şi operativitate. Statele părţi vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri să nu antreneze consecinţe dăunătoare pentru autorii solicitării şi membrii familiilor lor".
În spiritul acestor dispoziţii şi ale art. 11 lit. c1) din Legea nr. 123/2001, se impunea ca recurentul-reclamant să prezinte dovezi care să ateste că are mijloace de întreţinere pe timpul şederii în România.
De asemeni, trebuiau prezentate instanţei sentinţa penală nr. 371 din 16 noiembrie 1998, prin care B.K. a fost condamnat pentru falsificare de monedă, la 3 ani şi 4 luni închisoare, precum şi Decizia nr. 105/A din 6 mai 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus expulzarea inculpatului S.A. de pe teritoriul României şi au fost respinse recursurile celorlalţi inculpaţi, printre care şi B.
Aşa fiind, şi văzând şi dispoziţiile art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul reclamantului, se va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, în vederea administrării tuturor probelor necesare ocrotirii interesului minorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.K., împotriva sentinţei civile nr. 940 din 16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Respinge recursul declarat de B.K., împotriva încheierii pronunţată în Camera de consiliu la data de 25 septembrie 2002, de aceiaşi instanţă, în dosarul nr. 1463/CA/2001.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4638/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 4640/2003. Contencios. Recurs. Contestaţie... → |
|---|
