CSJ. Decizia nr. 483/2003. Contencios. în anulare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 483/2003
Dosar nr. 1630/2002
Şedinţa publică din 6 februarie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 17 din 18 ianuarie 2001, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, împotriva sentinţei civile nr. 1030 din 10 iulie 2000, a Tribunalului Iaşi, a casat sentinţa atacată şi în fond, a respins acţiunea formulată de reclamantul Prefectul judeţului Cluj, în contradictoriu cu Consiliu Local al municipiului Cluj Napoca, având ca obiect anularea hotărârii nr 584 din 28 octombrie 1999, adoptată de pârât.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, Prefectura judeţului Cluj, reprezentată de prefectul V.S., în baza dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 217/CA din 28 mai 2001, a respins contestaţia în anulare, reţinând, în esenţă, că prioritar examinării motivelor de fond expuse în contestaţia în anulare, se impune a se analiza dacă Prefectura are calitatea procesuală activă şi deci, poate uza şi de această cale de atac şi concluzionând că nefiind parte în proces, Prefectura judeţului Cluj nu putea promova calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare. Totodată, s-a reţinut că în cauză, calitatea de reclamant a avut-o Prefectul judeţului Cluj, iar nu Prefectura şi că dezbaterile atât în faţa instanţei de fond, cât şi în recurs, au avut loc în contradictoriu tot cu Prefectul, nu cu Prefectura.
Împotriva deciziei nr. 217/CA din 28 mai 2001, a Curţii de Apel Iaşi, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, la propunerea Ministrului Justiţiei, a declarat recurs în anulare, susţinând că hotărârea judecătorească criticată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, aceasta fiind şi vădit netemeinică.
În principal, prin recursul în anulare formulat în cauză s-a susţinut că deşi Curtea de Apel Iaşi, învestită cu soluţionarea căii extraordinare de atac, a contestaţiei în anulare, a ridicat, din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale active a Prefecturii judeţului Cluj, totuşi, aceasta, a soluţionat excepţia, fără a o pune în discuţia părţilor, încălcând astfel dispoziţiile art. 129 şi art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Prin recursul în anulare s-a mai susţinut că, în speţă, contestaţia în anulare trebuia interpretată prin prisma art. 135 din Legea nr. 215/2001, în vigoare la data soluţionării cererii, care îi conferă Prefectului, în calitatea sa de reprezentant al Prefecturii, dreptul de a formula cereri în justiţie, considerând totodată că Prefectura nu are personalitate juridică şi nici atribuţii stabilite de lege în sarcina sa.
Examinând Decizia atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauza şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul, în tot cursul procesului, veghează la respectarea dispoziţiilor legale şi are îndatorirea să facă respectate şi să respecte el însuşi, principiul contradictorialităţii şi celelalte principii ale procesului civil.
Principiul potrivit căruia motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţă, care este, însă, obligată să le pună în dezbaterea părţilor, îşi găseşte consacrarea legislativă, şi în dispoziţiile art. 129 alin. (4), art. 306 alin. (2), art. 136 şi urm. C. proc. civ.
Prin urmare, având în vedere că excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de ordine publică, ce are caracter dirimant, este necesară punerea acesteia în discuţia părţilor.
În cauză, Curtea de Apel Iaşi a ridicat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active a Prefecturii judeţului Cluj, fără, însă, ca aceasta să fie pusă în discuţia părţilor.
Astfel, din practicaua deciziei atacate, rezultă fără echivoc faptul că instanţa a pus în dezbatere, numai excepţia tardivităţii introducerii cererii, iar nu şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a Prefecturii judeţului Cluj.
În plus, chiar dacă în dispozitiv, instanţa nu s-a pronunţat în mod expres asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active, totuşi, din motivarea hotărârii rezultă cu certitudine că respingerea contestaţiei în anulare s-a întemeiat pe faptul că această cerere a fost formulată de Prefectura judeţului Cluj, iar nu de către Prefect, considerat a fi, singura autoritate abilitată de lege care putea formula cereri în justiţie.
Prin urmare, constatându-se că instanţa care a soluţionat contestaţia în anulare, nu a procedat legal, referitor la excepţia calităţii procesuale active, se va admite recursul în anulare, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Desigur, cu ocazia rejudecării contestaţiei în anulare, instanţa va avea în vedere toate dispoziţiile legale privind atât discutarea în contradictoriu, cât şi soluţionarea în fond a excepţiei invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei nr. 217/CA din 28 mai 2001, a Curţii de Apel Iaşi.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 482/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare | CSJ. Decizia nr. 484/2003. Contencios. Recurs anulare ordin... → |
|---|
