CSJ. Decizia nr. 485/2003. Contencios. Recurs refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 485/2003
Dosar nr. 347/2002
Şedinţa publică din 6 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 436/2001, pronunţată la data de 28 noiembrie 2001, în dosarul nr. 6476/2001, format ca urmare a declinării competenţei de la Tribunalul Maramureş, a dosarului nr. 4295/2001, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.P., împotriva Casei Judeţene de Pensii Maramureş, prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 2999 din 10 iulie 2001, a Comisiei pentru aplicarea OG nr. 105/1999, din cadrul autorităţii publice pârâte.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut, în esenţă, că este beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, având statutul de strămutat din localitatea de domiciliu, Rădăuţi – Suceava, într-o altă localitate de pe teritoriul României, Corabia – Romaneşti, unde a fost nevoit să se refugieze.
Curtea de apel, în considerentele soluţiei de respingere a acţiunii, a reţinut, în esenţă, că situaţia reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobate prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamantul, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile legale în materie, ignorând că noţiunea de strămutat este similară cu cea de refugiat, iar din probele administrate a rezultat că el a fost nevoit să se refgieze la data de 1 februarie 1944, din localitatea de domiciliu Rădăuţi, judeţul Suceava, ca urmare a intrării trupelor sovietice pe teritoriul României.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că, într-adevăr, recurentul-reclamant, la 1 februarie 1944 şi-a părăsit localitatea de domiciliu, oraşul Rădăuţi, judeţul Suceava şi s-a stabilit pentru o perioadă în oraşul Corabia, judeţul Romaneşti, refugiindu-se ca urmare a evenientelor legate de intrarea şi înaintarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în cel de al doilea război modial.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiciază de drepturile acordate prin această ordonanţă, persoana, cetăţean român, care în perioada arătată, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Este adevărat că potrivit art. 2 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999. aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să îşi schime domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.
Dar, aşa cum rezultă, de altfel, în mod expres, acest refugiu trebuie să se se fi produs ca urmare a persecuţiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice.
Or, în cauză, este stabilit că reclamantul a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război: intrarea şi înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operaţiunilor militare din a doua parte a celui de al doilea război mondial.
Este de necontestat că şi persoanele care s-au refugiat în localităţile de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, au avut de suferit toate consecinţele nefavorabile situaţiei de refugiat, dar legiuitorul, prin OG nr. 105/1999, nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii, şi acestei categorii de persoane.
Astfel fiind, cu motivarea de mai sus, soluţia Curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P., împotriva sentinţei civile nr. 436 din 28 noiembrie 2001, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 484/2003. Contencios. Recurs anulare ordin... | CSJ. Decizia nr. 486/2003. Contencios. împotriva Hotarârii... → |
|---|
