CSJ. Decizia nr. 547/2003. Contencios. Recurs împotriva Hotarârii B.N.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 547/2003
Dosar nr. 602/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cooperativa de Credit M. Bucureşti a solicitat desfiinţarea hotărârii nr. 9 din 28 ianuarie 2002 şi implicit, hotărârea nr. 172 din 27 noiembrie 2001, a Băncii Naţionale a României, cu referire la Cooperativa de Credit M. şi să accepte afilierea Cooperativei de Credit M. Bucureşti, la una din casele centrale care au fost avizate.
În motivarea recursului s-a arătat că în baza Legii nr. 109/1996, s-a înfiinţat Cooperativa de Credit M., care are peste 380 membrii cooperatori şi îşi desfăşoară activitatea conform legislaţiei în vigoare.
În prima etapă de avizare a fost acceptată de Banca Naţională a României, alături de încă 3 cooperative de credit, din cele peste 60 înscrise în reţea, fără nici o observaţie, conform HG nr. 20/2001.
Cooperativa M. îşi realizează scopul pentru care a fost înfiinţată, este eficientă şi în toată perioada de funcţionare nu a înregistrat active nete negativ, datorii neachitate.
Lipsa avizului în etapa a II-a de analiză a Băncii Naţionale a României, nu justifică Decizia de lichidare a cooperativelor de credit afiliate.
Neavizarea Casei Centrale C.P., în etapa a II-a, se datorează în special unor vicii de formă, şi nu de fond, care nu sunt concludente pentru a dispune lichidarea unor organizaţii constituite cu capital privat, provenit de la membrii cooperatori.
Transmiterea situaţiei membrilor cooperatori s-a făcut pe două liste – una cu membrii fondatori şi a doua cu membrii cooperatori, iar cu ocazia depunerii documentaţiei noi, s-au refăcut listele, aşa cum a solicitat Banca Naţională a României.
Actul constitutiv în ultima variantă. depusă în termen la Banca Naţională a României, este conformă prevederilor OUG nr. 97/2000, modificată.
Studiul de fezabilitate are mici deficienţe şi poate fi îmbunătăţit în etapa a III-a de avizare.
Bilanţurile au fost refăcute şi depuse în termen, de asemeni a fost transmisă raza teritorială, cu precizarea numelui comunelor limitrofe ale municipiului Bucureşti, de asemeni angajamentul de afiliere a fost transmis Banca Naţională a României, întrucât altfel nu se putea efectua analizarea cooperativei.
Documentaţia privind persoanele din conducerea cooperativei, deşi s-a completat în termenul prevăzut pentru etapa a doua de avizare, nu a ajuns la dosar, întrucât depunerea trebuia făcută prin intermediul Casei Centrale a C.P.
Măsura de lichidare a Cooperativei de Credit apare a o măsură discriminatorie, în comparaţie cu cooperativele de credit cu aceleaşi deficienţe şi care s-au inclus în alte reţele.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată:
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate:
Cooperativa de Credit M. Bucureşti a ridicat excepţia de neconstituţionalitate OUG nr. 97/2000, în şedinţa publică din 11 februarie 2003.
În motivarea cererii s-a arătat că OUG nr. 97/2000, „nu a fost adoptată în regim excepţional".
Parlamentul abia în anul 2002, luna mai, a supus ordonanţa, aprobării cu modificări substanţiale prin Legea nr. 200/2002 (M. Of. nr. 300/08.05.2002).
OUG nr. 272/2002, care modifică şi completează OUG nr. 97/2000, a fost supusă spre aprobare, Parlamentului, ulterior aprobării OUG nr. 97/2000, însă OUG nr. 272/2000 a fost respinsă, OUG nr. 97/2000, fiind în vigoare, aprobată prin Legea nr. 200/2002, singurul motiv invocat fiind că aprobarea acesteia s-a făcut după doi ani, ceea ce nu are importanţă privind efectele acesteia, şi sub acest aspect, excepţia fiind inadmisibilă, se va respinge ca atare.
Cu referire la motivele invocate privind fondul cauzei:
Faptul că recurenta a fost acceptată în prima fază de avizare nu constituie pentru Banca Naţională a României, obligaţia de a da avizul favorabil şi în etapa a II-a.
Lipsa avizului pentru etapa a II-a s-a justificat de către Banca Naţională a României, prin aceea că reţeaua cooperatistă de credit la care s-a solicitat afilierea Cooperativei M., fiind respinsă, nu există cadru legal pentru afilierea acesteia din urmă, cu atât mai mult, cu cât procedura de autorizare a reţelelor cooperatiste este una colectivă, şi nu individuală.
Mai mult, nu există criterii stabilite de actele normative în materie, în baza cărora să se poată acorda autorizaţii individuale cooperativelor de credit afiliate la o reţea căreia i-a fost respinsă cererea de autorizare, constatându-se disfuncţiuni intervenite pe parcursul instrumentării şi evaluării documentaţiei prezentate de reprezentanţii reţelei C.P., atât în cadrul primei etape, cât şi în cea de-a doua, a procesului de autorizare, generate de nerespectarea reglementărilor în materie; referitor la întocmirea şi depunerea acesteia, s-a acordat un ultim termen până la 18 septembrie 2001.
Documentaţia pentru cooperativa M., refăcută, s-a depus la Banca Naţională a României, la 21 noiembrie 2001, depăşindu-se termenul stabilit, astfel că nu a mai fost supusă analizei şi s-a restituit.
Măsura de lichidare a Cooperativei M. nu poate fi considerată discriminatorie, atâta vreme, cât în conformitate cu prevederile art. 262 a OUG nr. 97/2000, privind organizaţiile cooperatiste de credit, modificată şi adoptată prin Legea nr. 200/2002 (M. Of. nr. 300/08.05.2002), se prevede că:
Organizaţiile cooperaţiei de credit care nu au obţinut autorizaţia de funcţionare potrivit prezentei secţiuni, au fost respinse în oricare dintre etapele procesului de autorizare, se dizolvă prin efectul legii şi vor intra imediat în lichidare, cu respectarea prevederilor Legii nr. 109/1996.
Aşa fiind, măsura Băncii Naţionale a României este legală, astfel încât recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă.
Respinge recursul declarat de Cooperativa de Credit M., împotriva hotărârii nr. 9 din 28 ianuarie 2002 ,a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 546/2003. Contencios. Recurs anulare act... | CSJ. Decizia nr. 548/2003. Contencios. Recurs refuz emitere... → |
|---|
