CSJ. Decizia nr. 62/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 62/2003
Dosar nr. 1746/2002
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 19 iulie 2000, reclamanta SC T.C. SA Sebiş a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi Circumscripţia Fiscală Sebiş, solicitând anularea deciziei nr. 925 din 26 iunie 2000 şi a procesului-verbal nr. 389 din 31 ianuarie 2000, cu privire la obligarea societăţii la plata către stat, a sumelor de 10.773.620 lei, T.V.A. şi 10.518.007 lei, majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că potrivit legii, sunt scutite de T.V.A., cu drept de deducere, prestările de servicii de apă şi canalizare către populaţie.
Astfel, taxa service instituită pentru a fi încasată de la persoane fizice, este o operaţiune scutită de T.V.A., reprezentând o taxă de depistare a avariilor pe branşament, deci a reţelei de desfacere şi distribuţie a apei, şi nu contravaloarea unor reparaţii.
Prin sentinţa civilă nr. 84 din 9 aprilie 2002, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a anulat procesul-verbal şi Decizia Ministerului Finanţelor Publice, exonerând reclamanta de plata obligaţiilor stabilite.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în baza relaţiilor contractuale cu beneficiarii serviciilor sale, reclamanta s-a obligat să depisteze avariile pe branşament a instalaţiilor de furnizare şi canalizare a apei, în schimbul unei taxe service.
Pentru această prestaţie, reclamanta este scutită de plata T.V.A., conform OG nr. 3/1992, pentru activitatea desfăşurată în perioada aprilie 1997 – septembrie 1999, depistarea avariilor în vederea asigurării securităţii apei către populaţie, incluzându-se în noţiunea de prestări servicii de apă şi canalizare.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Pârâţii au invocat în primul rând tardivitatea introducerii acţiunii, excepţie invocată şi la fond şi greşit respinsă de instanţă.
Astfel, în raport cu data comunicării deciziei emise de Ministerul Finanţelor Publice, 26 iunie 2000, acţiunea, fiind formulată la 19 iulie 2000, a fost introdusă cu depăşirea termenului legal.
Pe fondul litigiului, pârâţii au arătat că doar prestările de servicii de livrare apă şi canalizare sunt scutite de T.V.A. neadmiţându-se extinderea acestora prin analogie.
Taxa service reprezintă o prestare de servicii impozabilă din punct de vedere al T.V.A., neindentificându-se cu prestările de servicii de livrare apă şi canalizare.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum şi potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefundat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, din actele dosarului rezultă că instanţa a procedat corect, respingând excepţia tardivităţii acţiunii. Decizia emisă de Ministerul Finanţelor Publice a fost comunicată reclamantei la 28 iunie 2000, confirmarea de primire a recomandate), iar acţiunea a fost introdusă la 13 iulie 2000, data poştei, în termenul legal de 15 zile.
Nici critica privind fondul cauzei nu este întemeiată, operaţiunea de depistare a avariilor efectuate de reclamantă la bransamentele de apă şi canalizare, intrând în noţiunea de prestaţie, în sensul prevederilor OG nr. 3/1992.
În cauză, a fost efectuată şi proba cu expertiza contabilă, care a relevat faptul că taxa service percepută de reclamantă de la populaţie, a urmărit asigurarea securităţii în distribuirea apei şi canalizării, fiind o măsură în beneficiul persoanelor fizice, cărora li se prestează aceste servicii. Aceste taxe service constituie prestări servicii către populaţie, fiind în mod corect facturate fără T.V.A., fiind scutite de plata T.V.A., ele fiind incluse în noţiunea, mai vastă, de prestări servicii, apă şi canalizare, care beneficiază de scutire de T.V.A., conform OG nr. 3/1992, republicată.
În consecinţă, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, Curtea va respinge recursul declarat de pârâţi, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Finanţelor Publice a judeţului Arad şi Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 84 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 619/2003. Contencios. Recurs anulare decizie... | CSJ. Decizia nr. 620/2003. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
