CSJ. Decizia nr. 618/2003. Contencios. Recurs împotriva deciziei Curtii de Conturi-Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 618/2003
Dosar nr. 750/2002
Şedinţa publică din 14 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 685 pronunţată la 7 decembrie 2001 de Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, au fost admise recursurile jurisdicţionale formulate de recurenţii-pârâţi G.M., C.A. şi M.V. împotriva sentinţei nr. 79 pronunţată la 25 mai 2001 de Colegiul jurisdicţional al municipiului Bucureşti, s-a modificat sentinţa în sensul că:
- s-a înlăturat obligarea recurentelor-pârâte G.M., C.A. şi M.V. la plata sumei de 38.596.295 lei către intimata, unitatea prejudiciată Consiliul Local al sectorului 4 Bucureşti;
- s-au extins efectele admiterii recursului cu privire la această sumă şi cu privire la intimatul-pârât L.M.;
- s-a înlăturat obligarea recurentei-pârâte G.M. la plata sumei de 464.089.790 lei către intimatul Consiliul Local al sectorului 4 Bucureşti;
- au fost ridicate măsurile asiguratorii dispuse până la concurenţa sumei de 38.596.295 lei, asupra bunurilor pârâţilor L,M., M.V., G.M., C.A., precum şi măsurile asiguratorii asupra bunurilor pârâtei G.M., până la concurenţa sumei de 464.089.790 lei;
- s-a înlăturat obligarea recurentelor G.M. şi C.A. la plata a câte 50.000 lei cheltuieli judiciare statutului;
- s-au respins recursurile jurisdicţionale declarate de recurenţii-pârâţi D.O. şi C.B., obligându-i la câte 100.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel, Curtea de Conturi a reţinut că prima instanţă a considerat că recurenţii: C.A., M.V. şi G.M., precum şi intimatul-pârât L.M. s-au făcut vinovaţi de prejudicierea Consiliului Local al sectorului 4, cu suma de 38.596.295 lei, reprezentând foloase nerealizate ca urmare a plăţii nelegale a sumei de 92.232.000 lei, calculată de la data efectuării plăţii şi până la data recepţiei efective a sistemului informativ ce a constituit obiectul contractului nr. 15643 din 19 noiembrie 1999.
În raport de criticile formulate în recursurile jurisdicţionale, Curtea de Conturi a stabilit că executarea contractului referitor la achiziţionarea unui sistem informatic de aşezare şi urmărire a impozitelor şi taxelor locale s-a realizat în două etape, prima constând în realizarea şi recepţia sistemului informativ, obligaţie executată la 30 decembrie 1999, astfel că plata avansului a fost considerată ca fiind justificat, situaţie în care recurentele nu datorează foloase nerealizate în sumă de 38.596.295 lei.
Referitor la contractul nr. 14370 din 5 noiembrie 1990 încheiat între SC E.T. SRL Bucureşti, prin care s-a convenit vânzarea unui sistem de arhivare, vânzătorul urmând să asigure şi montarea, Curtea a reţinut că recepţia nu a fost reală la 6 decembrie 1999, astfel că sumele de 668.850.000 lei şi 198.000.000 lei au fost plătite fără temei legal, iar criticile formulate pe acest aspect au fost respinse ca neîntemeiate.
În legătură cu răspunderea civilă delictuală a recurentei-pârâte G.M., Curtea de Conturi a reţinut că aceasta nu poate fi angajată, întrucât a semnat contractul în calitate de jurist, prejudiciul prin plata nelegală a sumei de 1.153.500.000 lei neavând sorgintea în modul de încheiere al contractului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs C.B., invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
În motivarea recursului s-a susţinut că nu poate fi reţinută vinovăţia sa în calitate de şef de Serviciu Administrativ din cadrul Primăriei sectorului 4, întrucât atribuţiile cuprinse în fişa postului nu au nici o legătură cu întârzierea produsă în derularea montării şi punerii în funcţiune a sistemului de arhivare.
S-a mai susţinut că trebuia angajată răspunderea Serviciului finanţe, buget, contabilitate care a ordonat plăţile în condiţiile nerespectării prevederilor legale.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că Decizia pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi este legală şi temeinică.
Rezultă că recurentul a fost obligat alături de pârâţii G.M., M.V., D.O., L.M. şi R.R., aceştia din urmă neformulând recurs la plata sumei de 464.089.790 lei, cu titlu de foloase nerealizate, ca urmare a plăţii nelegale a sumei de 1.153.500.000 lei, în executarea contractului nr. 14370 din 5 noiembrie 1999 încheiat între SC E.T. SRL Bucureşti, în calitate de vânzător şi Primăria sectorului 4, în calitate de cumpărător.
Secţia jurisdicţională a apreciat corect răspunderea pârâţilor, inclusiv a recurentului în ce priveşte obligarea la plata acestei sume, reţinând în raport de dispoziţiile contractuale că s-au făcut plăţi fără ca sistemul de arhivare ce a făcut obiectul contractului să fi fost preluat, acesta fiind recepţionat fictiv la 6 decembrie 1999, tocmai pentru a justifica plăţile în avans.
Această situaţie a rezultat din faptul că procesul-verbal de recepţie finală predare-primire nu a fost înregistrat nici la vânzător şi nici la Primăria sectorului 4, răspunzător fiind şi recurentul ce îndeplinea funcţia de şef de Serviciu Administrativ.
Astfel fiind, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.B. împotriva deciziei nr. 685 din 7 decembrie 2001 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 617/2003. Contencios. Recurs împotriva... | CSJ. Decizia nr. 619/2003. Contencios. Recurs anulare decizie... → |
|---|
