CSJ. Decizia nr. 619/2003. Contencios. Recurs anulare decizie D.G.F.P. Bihor si acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 619/2003
Dosar nr. 752/2002
Şedinţa publică din 24 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 ianuarie 2002, Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Oradea, în reprezentarea Direcţiei Generale a Vămilor, a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 4/CA/2002, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, recurenta a susţinut că în ceea ce priveşte granulele de cauciuc TR, potrivit cap. 40 poziţia 40.05 al notelor explicative de interpretare a nomenclaturii mărfurilor prevăzute în Tariful Vamal de Import al României, a analizei expertizei tehnice efectuate de RO.L, precum şi a analizei asupra compoziţiei chimice a produsului efectuat de către producătorul G. SPA din Italia, se impune încadrarea acestora la codul tarifar 40.05 – cauciuc amestecat, nevulcanizat, sub forme primare sau în plăci, foi sau benzi, respectiv la poziţia 40.05.99.00 – „Altele" (pentru care taxele vamale sunt de 5% pe anul 1999 şi 3,5% pe anul 2000).
Referitor la rama TR – potrivit expertizei efectuate de R., în mod corect, susţine recurenta, organul de soluţionare a contestaţiei a încadrat tarifar produsul, în codul 40.06 „Alte forme" (de exemplu baghete, tuburi, profile) şi articole (de ex. discuri) din cauciuc nevulcanizat, la poziţia 40.06.90.00. ce sunt taxate vamal cu 5% în anul 1999 şi cu 3,5% în anul 2000.
SC D.P. SRL a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului, ca neîntemeiat.
S-a susţinut că pe baza probelor administrate în cauză, inclusiv a expertizei de specialitate efectuată în cauză şi în raport cu art. 72 din Legea nr. 141/1997 (articolele compuse din materii diferite sau constituite prin asamblarea unor articole diferite, sunt încadrate după materie sau articolul care le conferă caracterul esenţial), încadrarea tarifară corectă este cea pe care au aplicat-o ei.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa nr. 4/CA din 14 ianuarie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea formulată de reclamanta SC D.P. SRL, împotriva pârâţilor Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, Direcţia Regională Vamală Oradea şi Biroul de Control şi Vămuire Oradea, prin Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti.
S-au anulat: Decizia nr. 26 din 30 martie 2001, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bihor, precum şi măsurile dispuse prin procesul-verbal de control al Brigăzii de Supraveghere şi Control Vamal a Direcţiei Regionale Vamale Oradea, nr. 727 din 26 aprilie 2000 şi prin actele constatatoare nr. 1020 – 1040, încheiate la 25 mai 2000, de Unitatea Vamală Oradea.
Pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantei, suma de 2.111.000 lei, cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că în cauză s-a impus efectuarea unui raport de expertiză tehnică şi un supliment de expertiză, privind răspunsul la obiecţiunile formulate.
Această expertiză de specialitate efectuată în cursul judecăţii, de experţi neutri, a concluzionat că materia primă imputată (sub formă de file, rame TR) este un cauciuc termoplast ce se încadrează în grupa cauciucurilor sintetice şi are compoziţia de bază şi majoritară mai mare de 50%, SBSm este cauciuc sintetic din categoria termoplastelor.
Acest produs SBS nu este amestecat cu nici un material străin compoziţiei sale, care să schimbe caracterul esenţial de material brut, întrucât el nu se vulcanizează şi ca atare, nu are nevoie de aditivi specifici vulcanizării. Mai mult, adăugarea în polimer a unei răşini sintetice, care se înglobează în el datorită polimerizării vii, nu schimbă cu nimic compoziţia de bază, nici caracteristicile imprimate de polimerul mamă.
Ca atare, instanţa a reţinut în mod corect că ceea ce determină încadrarea tarifară este cauciucul termoplastei timp SBS, şi nu răşinile stirolice, aşa cum a susţinut organul de control, respectiv de soluţionare a contestaţiei.
Deci încadrarea tarifară a SC D.P. SRL este corectă, aceasta nedatorând obligaţii vamale şi majorări de întârziere către stat, aşa cum s-a stabilit de organul de control vamal.
Recursul declarat este neîntemeiat şi va fi respins, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică.
Simpla susţinere a recurenţilor că încadrarea tarifară a produselor importate este cea stabilită de ei, iar nu de SC D.P. SRL, este neîntemeiată faţă de dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 141/1997 şi în raport cu expertiza de specialitate, neutră, efectuată în cursul procesului.
Urmează, deci, a se respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Oradea, în reprezentarea Direcţiei Generale a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 4/CA – P din 14 ianuarie 2002, a Curţii de Apel Oradea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 618/2003. Contencios. Recurs împotriva... | CSJ. Decizia nr. 62/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
