CSJ. Decizia nr. 885/2003. Contencios. Anulare decizie emisa de Presedintele Consiliului Concurentei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 885/2003
Dosar nr. 3024/2002
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC J. SA, cu sediul în municipiul Rădăuţi, a solicitat instanţei de contencios administrativ să dispună, în contradictoriu cu Consiliul Concurenţei, anularea deciziei nr. 114 din 16 aprilie 2002, prin care preşedintele acestei autorităţi publice i-a respins plângerea formulată împotriva amenzii de 150.000.000 lei, aplicată prin Decizia Comisiei Consiliului Concurenţei nr. 82 din 6 martie 2002, pentru încălcarea prevederilor art. 56 lit. a) din Legea nr. 21/1996.
În motivarea cererii, a arătat că prin Decizia a cărei anulare o solicită, s-au reţinut în sarcina sa fapte anticoncurenţiale petrecute cu ocazia licitaţiei din 22 decembrie 1999, organizată de Fondul Proprietăţii de Stat, incriminate de art. 5 alin. (1) lit. f), la vânzarea pachetului majoritar de acţiuni deţinut la SC O. SA, pentru care i s-a aplicat amenda contravenţională de 150.000.000 lei, în temeiul art. 56 lit. a) din Legea Concurenţei nr. 21/1996.
A susţinut că ambele decizii sunt nelegale, dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 21/1996, în baza cărora Consiliul Concurenţei a dispus efectuarea de investigaţii, trebuie interpretate în sensul că dreptul de a iniţia procedura de investigare din oficiu pentru practicile anticoncurenţiale prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. f), poate fi exercitat numai atunci când se urmăreşte protecţia unui interes public, nu şi în cazul interesului privat.
Efectuarea de investigaţii din oficiu sunt limitate la cazurile prevăzute de art. 40 lit. b), c) şi d).
Ca atare, în cazul licitaţiilor organizate în baza Legii privind privatizarea societăţilor comerciale, efectuarea investiţiilor nu poate fi făcută din oficiu, ci numai la plângerea unei persoane fizice sau juridice care a fost afectată în mod real şi direct prin încălcarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 21/1996.
Cum în cauză Asociaţia P.A.S. din cadrul SC O. SA Bucovina nu a participat la licitaţia din 22 decembrie 1996, nu are calitatea de a formula plângere şi în consecinţă, Consiliul Concurenţei nu a fost legal învestit.
A mai susţinut că dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 21/1996 pot fi aplicate numai atunci când se impune ca o condiţie de validitate a licitaţiei participarea a cel puţin două persoane fizice ori juridice.
În cauză, procedura de privatizare a vânzării acţiunilor prin licitaţie cu strigare este valabilă şi în cazul participării numai a unui singur ofertant.
În acest sens, art. 3.47 din Normele Metodologice stabilesc că „dacă la şedinţa de licitaţie nu se prezintă nici un ofertant, se organizează cel mult două licitaţii cu strigare consecutive".
Pe de altă parte, arată recurenta, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. f) se referă la depunerea unor oferte de cumpărare. Or, în cazul licitaţiei cu strigare are loc o vânzare pe bază de ofertă irevocabilă de vânzare.
Recursul este nefondat pentru cele ce urmează:
Nu poate fi primită susţinerea recurentei potrivit cu care Consiliul Concurenţei poate dispune efectuarea investigaţiei din oficiu, numai în cazul în care se urmăreşte protecţia unui interes public.
Art. 39 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 prevede că descoperirea şi investigarea încălcărilor prevederilor legii incumbă Consiliului Concurenţei şi Oficiului Concurenţei care acţionează prin personalul de control de specialitate împuternicit în acest scop.
Din coroborarea art. 3, art. 39 alin. (1) şi art. 40 din Legea nr. 21/1996 rezultă că ori de câte ori ia cunoştinţă de o posibilă afectare a mediului concurenţial normal din România, Consiliul Concurenţei poate dispune efectuarea unei investigaţii din oficiu.
Legea concurenţei nu face nici o distincţie în funcţie de tipurile de licitaţie sau de obiectul acestora, şi cu atât mai puţin în funcţie de felul interesului public sau privat, implicat în licitaţiile respective atunci când interzice sau sancţionează ca pe o faptă deosebit de gravă participarea concertată cu oferte trucate la licitaţii sau la alte forme de concurs de oferte.
De asemenea nu poate fi reţinut nici motivul invocat, potrivit cu care Consiliul Concurenţei nu a fost legal învestit, fiind sesizat de Asociaţia P.A.S. din cadrul SC O. SA Bucureşti, asociaţie care nu a participat la licitaţie, fapt ce ar duce la nulitatea actului emis ca urmare a investigaţiei, respectiv a deciziei Consiliului Concurenţei nr. 82/2002.
Este evident că această susţinere nu poate fi primită, autoritatea de concurenţă putând fi sesizată de orice persoană fizică sau juridică ce se consideră afectată în mod real şi direct prin faptele reclamante.
În ceea ce priveşte inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. f). din Legea concurenţei, susţinând că „licitaţiile sunt valabile şi în cazul participării unui singur ofertant şi nu pot forma obiectul unor practici anticare concurenţiale".
Legea nr. 21/1996 nu distinge între timpul de licitaţie şi de concurs de ofertă atunci când sancţionează ca fiind o practică anticoncurenţială, participarea cu oferte trucate.
Este de reţinut că la cea de-a doua licitaţie au participat două societăţi care, prin trucarea ofertei, au făcut posibil ca SC R.B. SRL să achiziţioneze, la un preţ mult mai mic decât preţul real, pachetul majoritar de acţiuni al SC O. SA.
Faţă de considerentele prezentate, constatând că nu există motive temeinice de anulare a actelor administrative atacate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC J. SA Rădăuţi împotriva deciziei nr. 114 din 16 aprilie 2002 a Preşedintelui Consiliului Concurenţei, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 884/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | CSJ. Decizia nr. 887/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
